Jumanji: The Next Level, USA, China 2019, regia Jake Kasdan, cu Dwayne Johnson, Jack Black, Kevin Hart, Karen Gillan
Acest film continuă seria filmelor bazate pe o premisă simplă dar ofertantă: personajele nimeresc în lumea unui joc de computer. Cu tot ceea ce înseamnă, aventuri trăsnite fără multă logică, câte trei vieți disponibile și ceva umor. Sau mai mult.
Desigur nu poți în acest context să faci comentarii despre valoarea sotereologică a mușchilor lui Dwayne Johnson, tradiția dramatică a hybrisului din personajul lui Joe Black, sau umorul saturnalic din jocul lui Kevin Hart.
E doar o formă de evadare inteligent construită, pe care vi-o recomand.
Aladdin, USA 2019, regia Guy Ritchie, cu Will Smith
Desigur e greu să lucrezi cu constrângerile unui scenariu "clasic" pe o tema de musical, și sa iasă și ceva original și "proaspăt". Guy Ritchie a acceptat provocarea și a ieșit un Aladdin mult mai bun decât ma așteptăm. Adoptând tonul bascalios din Deadpool, cu Will Smith în forma ca "duhul din lampa" narațiunea cinematografică funcționează și acoperă lucrurile care altfel ar putea suna fals. Colorat cât cuprinde, cu un final dansat ca la Bollywood desigur e o încântare pentru cei mici și cât se poate de agreabil pentru cei mai mari.
Glass, USA 2019, regia M. Night Shymalaian, cu Bruce Willis și alții, dar nu conteaza
Ținând minte ca Umbreakable a fost un film bunicel am intrat și la Glass. Dezamăgire totala. Scenariștii, pun din nou întrebarea "Chiar nu mai sunt scenariști adevărați?", au rasolit-o cu o poveste cu o conspirație mondiala care vrea sa ne tina în ignoranță despre supereroi, noaptea mintii, ce mai. Actorii, nume mari pe generic, se străduie ei, dar degeaba, toată insailarea e atât de inutila și fără vreo drama, că mai bine nu îi mai umilesc dându-le numele.
Cât despre Bruce Willis, nici măcar nu salvează pe toată lumea la sfârșit, ceea ce e efectiv frustrant.
Mary Poppins Returns, USA 2018, regia Rob Marshall, cu Emily Blunt
Realizatorii filmului au preferat să abordeze în stilul cuminte această revenire a îndrăgitei Mary Poppins. Practic au calchiat toate scenele din filmul din 1964, muzica nu reprezintă decât variații pe temele din primul si de neuitatul Mary Poppins. De aceea, în mintea oricărui spectator, apare nedumerirea, de ce acest nou Mary Poppins, căci dacă doresc să revăd personajul pot să văd originalul, incontestabil foarte reușit, un clasic.
Și pe acest fundal începi să vezi defectele. Scenariul e lipsit de logică. Mary Poppins se comportă de-a dreptul barbar cu niste bieți lampagii care își riscă viața să se urce pe Big Ben, când toată tărășenia e rezolvată magic de Mary Poppins care deschide umbrela ... și gata. Sau filmul ne recomdată să punem banii la bancă, nu să hrănim porumbeii (ca în filmul original). Parcă îmi amintesc de sloganul CEC ante 1989, „Azi la CEC un leu depui, mâine el va scoate pui”.
Rolul lui Mary Poppins e destul de subțire în fapt, e pe acolo doar pentru că filmul se numește Mary Poppins. Nu o să comentez dacă Emily Blunt e bună în rol sau nu față de Julie Andrews, pentru că practic nu prea are ce să joace.
Desigur, filmul e colorat, art directorul și-a făcut bine treaba, are câteva momente bine realizate, însă pe ansamblu este sub așteptări.
Fantastic Beasts: The Crimes of Grindelwald, USA 2018, regia David Yates, cu Eddie Redmine, Ketherine Waterstone Jonny Depp, Jude Law
Ultima ispravă a doamnei J. K. ROWLING e oarecum neconvingătoare. Sau poate e vina regizorului și producătorilor. Oricum, ultimul film ieșit din sera Animalelor fantastice suferă la capitolul consistentei narative. Și e păcat pentru ca ceea ce în mod sigur atrăgea atenția în scriitura lui K. K. ROWLING, alături de imaginație, era consistență. Nimic nu era la voia întâmplării, nimic gratuit toate firele dramatice conduse excelent, totul plin de sens. În acest ultim film lucrurile par a fi realizate după rețeta ieftina a Hollywood-ului, cu fire ale poveștii inconsistente,doar de dragul de a fi pus ceva simpatic în film, dramatism pueril, calchiat după filme cu supereroi și ceva din romanele de familie englezești din sec. al XIX-Lea.
Imaginația e la locul ei, dar din păcate inconsistența generala a poveștii face ca momentele bune create de imaginația scriitoarei sa pară niște insule pierdute pe marea plictiselii.
Pe de altă parte vedetele Jonny Depp și Jude Law nu aduc cine știe ce în plus ca prezența.
Christopher Robin, USA 2018, regia Marc Forster, cu Ewin McGregor
Desi pare un film pentru copii, nu este tocmai asa. este un film pentru adulti care trebuie sa-si reaminteasca de magia copilariei.
Uneori filmul e destul de `noir` dar nu peste masura. Sunt si destule momente amuzante, care vor face deliciul celor mici, asa ca pot fi si ei luati la cinema.
Dar, in acest film, Winnie, Eeyore, Tiger, si restul gastii sunt in primul rand pentru a reaprinde scanteia inocentei in cei mari.
Probabil cel mai bun film lansat la noi in aceasta vara cam pustie cinematografic.
The Shape of Water, USA 2017, regia Guillermo del Toro, cu Sally
Hawkins, Octavia Spencer
A înnebunit Hollywood-ul! Au ajuns să dea Oscarul la un fel
de remake după un film sovietic din 1962, Omul Amfibie, cum bine remarca CTP-ul
într-un articol „Efectul apei asupra plămânilor și penisului”. E adevărat că
filmul sovietic se căznea să ilustreze cinematografic vulgata
marxist-leninistă, acum in The Shape of Water, că de el e vorba, se chinuie cu
noului limbaj de lemn al corectitudinii politice.
Să nu fiu greșit înțeles. Guillermo del Toro știe să facă
filme, se pricepe să construiască o atmosferă de visare în film, filmul nu e
chiar slab de tot. Dar cu o poveste absolut banală, îmbâcsită de clișee, nu are
ce să facă mai mult.Păcat și de muncă
actrițelor Sally Hawkins și Octavia Spencer, ambele actrițe de nota 10 în toate
aparițiile lor.
Înconcluzie, un film
oarecare, premiat pe criterii politice.
King Arthur: Legend of the Sword, USA 2017, regia Guy Ritchie, cu Charlie Hunnam, Astrid Bergès-Frisbey, Jude Law.
Daca ar fi sa va povestesc filmul ar suna grozav de plictisitor ca orice productie de serie cu eroi si monstri de poveste care se infrunta pentru ca binele sa invinga la final.
Si totusi nu e asa. Diferenta o face Guy Ritchie. Care face un King Arthur cam Rock'n'Rolla. Unde Arthur e un fel de smecheras de cartier, ala raul (Jude Law adica) e un fel de Nasul, Taiat in stil Guy Ritchie cu ruperi de ritm, si muzica buna, filmul e de vazut.
Pirates of the Caribbean: Dead Men Tell No Tales, USA 2017, regia Joachim Rønning, Espen Sandberg, cu Johnny Depp, Geoffrey Rush, Javier Bardem Cand vezi un afis cu Piratii din Caraibe nu poti decat sa te simti obligat sa intri in cinematograf. Franciza si-a creat renumele unor filme de buna calitate. Din nefericire, aceasta ultima productie din serie, e multa apa de mare intr-o ciorba reincalzita. Povestea e pe sablonul filmelor cu eroi si monstri care se fac cu sutele, realizatorii uitand ca farmecul vine de la neconventionalul pirat Jack Sparrow (Jonny Depp). Prea putin utilizat (poate a mai si imbatranit si nu mai poate duce singur o astfel de poveste) Jonny Depp, in continuare fermecator, nu poate salva filmul. Nici cu ajutorul lui Geoffrey Rush in rolul histrionicului Barbosssa. Ca sa nu fiu nedrept, filmul are momentele sale, scena cu Sparrow si ghilotina e antologica, dar e prea putin pentru un film de doua ore.
Kong:Skull Island, USA 2017, regia Jordan Vogt-Roberts, cu Tom Hiddleston, Samuel L. Jackson, Brie Larson
O insula izolata, un grup de exploratori, o gasca de animale fantastice (Kong included). In mod sigur ati mai vazut scenariul acesta de vreo suta de ori. Ceva nou la acest Kong? Nu prea. Exploratorii sunt buni si rai, dar nici aia rai nu-s rai de tot, sunt saracii niste soldati care au ratat avionul de intors acasa din razboiul din Vietnam, deci trebuie sa-si verse si ei cumva frustrarile, asa ca nu prea au timp sa gandeasca in termeni ecologisti ca baietii buni.
Amestecul asta Vietnam si King Kong parea promitator la inceput, dar pana la urma nu iese nimic mai mult decat un plagiat dupa Jurassic Park.
Beauty and the Beast, USA 2017, regia Bill Condon, cu Emma Watson
Filmul este o combinatie exuberanta de animatie cu scene filmate, un fel de animatie cu actori. Admiratorii creatiilor Disney anterioare vor fi multumiti de grafica plina de fantezie cu realizari la superlativ. Emma Watson se descurca sa fie printesa, fara regrete pentru perioada Hermione.
Este o senzatie de frumos transmisa din fiecare cadru, ca nu poti gasi filmuluinicio scadere. Pure entertainment.
A Monster Call, Copacul cu povești, USA, UK, Spania 2016, regia J.A. Bayona, cu Lewis MacDougall, Felicity Jones, Sigourney Weaver și Liam Neeson În primul rând trebuie să spun că, în ciuda titlului în variantă românească, nu este un film pentru copii. Este o dramă, și una care presupune mult curaj pentru a fi abordată. Un puști se confruntă cu ceea ce este de nesuportat la orice vârstă, dar cu atât mai greu când e vorba de un copil: mama are o boală incurabilă și trebuie să moară. În lumea noastră care escamotează cu orice preț sfârșitul iminent (oare de ce?), iată un film despre marea trecere. Și este vorba de un film senzațional de bine făcut. În primul rând este o poveste solidă, în care furia, și debusolarea, sunt sublimate și demonii alungați prin narațiune. Filmări perfecte, cu momente de animație efectiv capodopere ale artei grafice. Tânărul Lewis MacDougall, la numai 14 ani reușește să se descurce cu un rol mai mult decât problematic. Felicity Jones, mama, și Sigourney Weaver, bunica, completează excelent distribuția.
E un fil pe care îl recomand fără reținere, doar cu atenționarea că trebuie să vă rezervați timp să vă refaceți emoțional după ce îl vedeți.
Fantastic Beasts and Where to Find Them, USA, UK 2016, regia David Yates, cu Eddie Redmayne, Katherine Waterston, Alison Sudol, Dan Fogler
Fimul este făcut cu gândul la generația celor care au crescut cu Harry Potter și acum sunt oameni mari. Dar asta nu înseamnă că nu este un film captivant pentru oricine.
J.K. Rowling știe în continuare să scrie basme fascinante, unde mundanul se transformă în miracol, cu trimiteri culturale interesante pentru cititorul adult.
Personajele sunt excelent construite încât să asigure implicarea emoțională, cât și sufiecient umor. Dan Fogler în rolul lui Kowalski merită o mențiune.
Experiența vizuală este deosebită, o lume colorată, o lume cu stil, cu New York-ul intebelic excelent prezentat.
Alegerea regizorului a fost inspirată, renunțând la a construit filmul concentrat pe confrunterea dintre bine și rău, cum s-a făcut în ultimile filme din seria Harry Potter, pe care le-am criticat la vremea lor, și punând accentul pe inventivitate și imaginar.
Un film excelent.
The Great Wall, Marele Zid, regia Yimou Zhang, cu Matt Damon, Tian Jing, Pedro Pascal, Willem Dafoe
Vă povesteam despre senzația de straniu avută când am văzut un film nord-coreean cu monștri, Pulgasari. cam aceeași senzație am avut la cest film chinezesc.
Producția este cât sepoate de chineză, și, dacă tot au bani, și-au permis să-l angajeze pe Matt Damon să-l pună cap de afiș.
O poveste cu niște monștri numai buni de luptat cu ei la poalele Marelui zid Chinezesc, dar mai ales cu multă propagandă ideologică, căci rătăcitorul războinic de undeva din vest nimerit în China (personajul lui Matt Damon), învață plin de admirație valorile, evident superioare, ale lumii chineze, cum superior este ca putere de distrugere praful de pușcă, invenție chinezească, nu-i așa?
Miss Peregrine's Home for Peculiar Children, USA, UK, 2016, regia Tim Burton, cu Eva Green, Asa Butterfield, Samuel L. Jackson
Tim Burton se joaca in acest film de-a genul fantasy. Aparent e o poveste pentru copii, sau nu asa de copii care redescopera lumea copilariei. Dar e loc destul pentru fantezia lui Tim Burton care face un antifilm cu supereroi, sub aparenta aceasta de poveste de adormit copii.
Scene frumoase - ce poate fi mai erotic decat sa tii cu o funie pe iubita care efectiv zboara? - si un final debordand de energie si creativitate demn de cele mai bune creatii marca Tim Burton.
Samuel L. Jackson aici este "cel rau", dar o sa-l tineti minte pentru aparitiile lui.
Deadpool, USA 2016, regia Tim Miller, cu Ryan Reynolds,
Deadpool e genul acela de filme cu supereroi care se vrea
altfel, rebel, antisistem, care face bascalie de filmele cu supereroi. Deadpool
e un supererou din seria X-Men, dar se ţine deoparte de gaşcă, e băiat rău, se
ocupă şi cu drogurile.
E drept, filmul are momentele lui, în care realizatorii îşi
demonstrează creativitatea. Acţiunea se întrerupe pentru comentarii ironic în
adresări direct către spectator sau prin diverse trucuri vizuale care subliniază
cu umor locurile comune şi uneori stupiditatea filmului cu supereroi.
Problema este că Deadpool este de la un capăt la altul, ca
acţiune şi realizare, exceptând aceste momente, un film cât se poate de clasic
cu supereroi. Toate trucurile acestea antisistem apar în acest context ca un
fel de revoltă adolescentină, în care adolescenţii se revoltă împotriva
„oamenilor mari” făcând exact ceea ce fac oamenii mari. Astfel că toată
căzneala artistică a realizatorilor arată în film precum coşurile pe faţa unui
adolescent.
Cinderella, USA 2015, regia Kenneth Branagh, cu Lily James, Cate Blanchett, Helena Bonham Carter,
Cred că pariul lui Kenneth Branagh a fost să facă un film aşa cum l-ar fi făcut Walt Disney, dacă ar fi dorit să facă Cenuşăreasa cu actori şi nu o animaţie.
Rezultă un film ciudat pe alocuri, filmat ca în anii 1960, dar cu efecte speciale din 2015. Totuşi una peste alta e un pariu câştigat: e un film care are magia filmelor Disney din perioada "clasică" a studiorilor, cu o atmosferă de basm cum rar se mai întâlneşte astăzi chiar şi în filmele pentru copii. Posibil, Walt Disney dacă era producător al filmului ar fi acceptat să lanseze filmul aşa cum l-a făcut Branagh.
The Hunger Games: Mockingjay Part 1, USA 2014, regia Francis Lawrence, cu Jennifer Lawrence,
Bietul Philip Seymour Hoffman probabil nu putea sa reziste decat cu pumni de pastile la filmarile pentru acest film. Filmul e o insulta la adresa inteligentei spectatorului iar pentru actorii din el, altfel vedete respectabile pentru cariera lor, o grea incercare ca sa nu izbucneasca in ras la filmarea scenelor.
Daca in filmele anterioare ale seriei povestea era condimentata cu trimiteri critice la industria divertismentului, care ridicau nivelul productiei, in aceasta parte a seriei nu veti gasi nimic peste un film din acela care se da sa umple programul la ore fara audienta la TV. Unii buni care se fugaresc cu aia raii fara sa stie mai nimeni de ce. Scene de duzina filmate in traditia celei mai penibile cinematografii de consum umplu filmul. Domnita Jennifer Lawrence, acum femeie in toata firea, poate fi orice in afara de o adolescenta rebela intr-un razboi, asa cum ii cere rolul din film.
Rar mi-a fost dat sa vad joc mai fals, actorii avand, cum spuneam, scuza ca e imposibil sa te concentrezi asupra rolului pe o partitura atat de stupida.
Veti reusi sa ramaneti in sala la cest film doar daca il priviti ca pe o comedie, savurand momentele de umor involuntar pe care le produce filmul.
The Amazing Spider-Man 2, USA 2014, regia Marc Webb, cu Andrew Garfield, Emma Stone, Jamie Foxx
Spider-Man a devenit un fel de adolescent care ba se pupă cu gagica, ba se ceartă cu ea, se mai înghionteşte cu colegul de clasă, îl cotonogeşte pe vecinul cel rău care umblă la tabloul electric (adică pe Electro personajul negativ), în general e un tip cool care se ţine de glume tâmpiţele tot filmul.
Filmul tinde să bată recordurile de stupizenie îm materie de filme cu supereroi, însă e de admirat cum producătorii americani fac orice care să mulţumească publicul ţintă adolescentin, căci se ştie din sondaje, adolescenţii sunt principalii consumatori de cinema în USA, şi de acolo vin banii.
Down of the Planet af Apes, USA 2014, regia Matt Reeves
Un film in care maimutele evita sa se scarpine (mai, ce civilizate au devenit !) si vorbesc cu accest british nu poate fi decat o invitatie sa va duceti la Zoo, cu banii pe care altfel i-ati cheltui la cinematograf.
