Pirates of the Caribbean: Dead Men Tell No Tales

Pirates of the Caribbean: Dead Men Tell No Tales, USA 2017, regia Joachim Rønning, Espen Sandberg, cu Johnny Depp, Geoffrey Rush, Javier Bardem      

Cand vezi un afis cu Piratii din Caraibe nu poti decat sa te simti obligat sa intri in cinematograf. Franciza si-a creat renumele unor filme de buna calitate.
Din nefericire, aceasta ultima productie din serie, e multa apa de mare intr-o ciorba reincalzita.
Povestea e pe sablonul filmelor cu eroi si monstri care se fac cu sutele, realizatorii uitand ca farmecul vine de la  neconventionalul pirat Jack Sparrow (Jonny Depp). Prea putin utilizat (poate a mai si imbatranit si nu mai poate duce singur o astfel de poveste)  Jonny Depp, in continuare fermecator, nu poate salva filmul. Nici cu ajutorul lui Geoffrey Rush in rolul histrionicului Barbosssa.    
Ca sa nu fiu nedrept, filmul are momentele sale, scena cu Sparrow si ghilotina e antologica, dar e prea putin pentru un film de doua ore.           

The Book Thief

The Book Thief, Hoţul de cărţi, USA, Germania 2013, Regia Brian Percival, Cu Geoffrey Rush, Emily Watson,

Naraţiunea este una absolut banală, formată din orice clişeu vă vine în minte despre filmele cu Reichul German şi holocaust, cenzură , rasism.

Totul ar trebui văzut prin ochii de copil al eroinei principale, dar şi aici ratarea este deplină, pentru că nu se reuşește să se construiască nimic din "lumea copilăriei" atât de delicioasă în contrapunct cu lumea oamenilor mari. Filmul "Pistruiatul", în ciuda poveştii cretine cu ilegalişti comunişti, este o capodoperă pe lângă această producție americană multlăudată.

Faptul că Geoffrey Rush joacă cald şi "uman" , cum numai el ştie să o facă,  nu salvează cu nimic filmul.

Piratii din Caraibe

Piratii din Caraibe – Pe ape si mai tulburi/Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides  /SUA, 2011.Regie: Rob Marshall.Cu: Penélope Cruz, Johnny Depp, Geoffrey Rush, Ian McShane, Stephen Graham, Keith Richards, Gemma Ward.

Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Cam asa e noua productie cu Jonny Depp in rolul sau fetis de pirat cu pasi de vedeta fashion. In mod sigur producatorii vor sa ne obisnuiasca cu ideea, ca daca tot e asa un succes filmul lor cu pirati, vor gasi cumva o metoda sa-l resuscite pe Jack Sparrow cu orice mijloace. Eventual vor trimite o expeditie pe taramul de nicaieri ca sa gaseasca izvorul cu apa nemuririi. Si vor turna un film si despre asta. Sirene oricum sunt la tot pasul, tisnesc din copertile revistelor, prelucrate in Photoshop. Si devoreaza barbati, pe bune, sau mai degraba conturile lor, dar sa nu ne pierdem in detalii. Si cand se plictisesc s-ar putea sa mearga si o aventura cu baiatul ala blond si cu muschi, chiar daca o face pe misionarul si nu are nici o letcaie. Eventual poate fi angajat sofer, masor, antrenor de tenis… are persepective in viata.  Ce mai, filmul place, garantat, pot sa jur ca nici macar cipsuri nu mai rontaia nimeni in sala cand se batea Depp cu spaniolii aia cam retardati. Astept cu nerabdare continuarea, cu fiii lui Jack Sparrow si nepotii lui Depp. Traiasca pirateria! (nu, nu aia de filme de pe internet!). Desi, cred ca nimeni nu ar dori sa se intalneasca cu un pirat somalez.

Discursul regelui

Discursul regelui/The King's Speech, Marea Britanie-Australia-SUA, 2010.
Regie: Tom Hooper. Cu: Colin Firth, Geoffrey Rush, Helena Bonham Carter, Derek Jacobi, Paul Trussell, Jennifer Ehle, Charles Armstrong.

Regal actoricesc. Colin Firth şi Geoffrey Rush sau Geofrrey Rush şi Colin Firth pentru că e greu de spus cine deţine rolul principal în această poveste despre cum un om (nu unul oarecare ci tocmai regele George al VI-lea al Marii Britanii) întruchipat de Colin Firth îşi depăşeşte handicapul unei vorbiri greoaie, mai ales în public, cu ajutorul unui nonconformis logoped australian,Lionel Logue, jucat de Geoffrey Rush (cei mai mulţi probabil îl ştiţi ca fiind căpitanul Barbossa în Piraţii din Caraibe).

Principala acţiune a filmului constă în  întâlnirile dintre cei doi, şi cu talentul celor doi actori acestea devin  mai interesante şi mai captivante decât cea mai fierbinte scenă de acţiune din cine ştie ce megaproducţie cu superbuget şi efecte speciale de zeci de milioane de dolari. Dialogul  curge firesc, replicile curg una din alta, atitudinile se completează perfect.

Regia are meritul că ştie să pună în valoare acest joc. Scenariul este partitura de calitate pentru cei doi virtuozi, fără accente false, fără rezolvări facile sau melodramatice. Progresele în calitatea discursului nu sunt spectaculoase, regele învaţă însă, pe lângă tehnica de a vorbi onorabil în public, mai ales atitudinea de a fi rege.(Nu trebuie uitat că George al VI-lea a devenit rege după abdicarea fratelui său mai mare, deci fiind oarecum nepregătit pentru rol). Relaţiile umane sunt aşa cum trebuie să fie, corecte sau mai tensionate, prietenia dintre cei doi nu înseamnă că logopedul se trage de şireturi cu regele, cum ar fi facil de exploatat o astfel de poveste, prietenia se manifestă prin respect reciproc, inclusiv în a-şi cunoaşte fiecare locul. Dramatic şi amuzant pe alocuri scenariul ţine spectatorul în priză.

Fără îndoială filmul merită aprecierile generale care i-au fost aduse.