Clatite cu banane

Sunt mare consumator de clătite. Ştiu cum este după o "supradoză". Nu e prea plăcut. Deci am încercat variante care să mai uşureze situaţia în momentele când cad în păcatul lăcomiei.

Inspirat de reţetele raw am înlocuit laptele cu banane. Vă povestesc ce a ieşit.

Ingrediente:

• 2 banane
• 1 cana de faina de orez,
• 2 ouă
• 2-3 linguri de ulei
• 1 plic de praf de copt.

Am luat bananele şi le-am pasat bine într-un piure cât mai fin posibil. Piureul de banane l-am pus în două căni şi am completat cu apă cât să umplu cănile. Am amestecat bine ca să iasă o pastă.

Compoziţia de banane am amestecat-o cu făina de orez, ouăle şi uleiul. Dacă vi se pare că e prea gros mai puneţi apă. Trebuie să iasă cam ca o smântână de magazin. Se dă la rece vreo jumătate de oră.

În rest urmaţi indicaţiile de la clătite scoţiene .

Merge şi cu făină de grâu, dar cu făina de orez e mai dietetic.

Merge chiar şi fără ouă, dar sunt cam sfărâmicioase, şi parcă nu prea gustoase.

Nu numai că sunt mult mai uşoare pentru digestie, dar au şi un gust special şi parfum de la banane.

Clătite cu mălai

O reţetă de clătite care seamănă cu cea de Clătite scoţiene.

Ingrediente

125 g mălai,

125 g făină albă,

60 g unt

250 ml lapte

2 ouă,

1 linguriţă praf de copt

3 -4 linguri de zahăr

un praf de sare.

Puneţi untul la topit. Adăugaţi zahărul şi amestecaţi pe foc. Luaţi de pe foc puneţi laptele şi cele două ouă bătute.

Într-un castron puneţi făina, mălaiul, praful de copt şi sarea. Deasupra turnaţi amestecul cu lapte. Amestecaţi până la omogenizare. Lăsaţi cel puţin o jumătate de oră la rece la frigider. Ideal este să stea peste noapte până dimineaţa.

Amestecaţi din nou şi faceţi acest lucru periodic (mălaiul are tendinţa de a se aşeza în partea de jos a vasului).

În tigaia de clătite turnaţi cam jumătate de polonic. Compoziţia este destul de vâscoasă şi nu vă aşteptaţi să se răspândeasc'ă pe toată suprafaţa tigăii. Se coace cam 1 minut pe o parte, când face băşici pe toata suprafaţa, se întoarce şi se mai lasă vreo 30 de secunde. Totul la foc moderat spre mic, altfel se ard pe exterior şi rămân crude la interior.

Au un gust special de la mălai şi merg excelent cu gemuri şi dulceţuri mai acrişoare.

Clătite japoneze

Clătitele lovesc din nou, de data asta în stil japonez.

Ingrediente:

200 gr faina

4 oua

1 lingurita praf copt

2 linguri miere

100 gr zahar
un praf de sare

4 linguri apa.

Ustensile: tigaia de clatite, spatula castron pentru amestec

Se bat bine ouăle cu zahărul (de preferinţă cu mixerul) până amestecul devine albicios şi îşi dublează volumul.

 Făina adaugaţi-o treptat, amestecând, ca să nu se facă cocoloaşe. Apoi se pune restul, şi se amestecă.

Compoziţia finală este consistentă, de genul smântânei grase.

Se dă la frigider pentru cel puţin o jumătate de oră.

La foc mic se toarnă în tigaie cam jumătate de polonic şi se coce cam un minut, până cânde se acoperă de băşici la suprafaţă.  Compoziţia fiind groasă nu vă aşteptaţi să se răspândească pe toată suprafaţa tigăii. Se întoarce cu spatula şi se mai lasă cam jumătate de minut.  Aspectul final este un maroniu frumos pe cele două părţi cu o muchie gălbuie.

După cum se poate ghici din ingrediente are un gust de pandişpan, e un fel de pandişpan făcut la tigaie.

Din cantităţile arătate ies 8-10 clătite.

Clătite scoţiene

Clătitele scoţiene sunt o alternativă gustoasă la clătitele tradiţionale.

Ingrediente:

30 g unt

4 linguri de zahar

250 ml lapte (cam o cana generoasa)

250 g făină (o cana generoasa)

1 lingurita sare

1 ou

1 ligurita praf de copt

2 lingurite bicarbonat de sodiu

Ustensile: tigaia de clătite, o spatulă, tigaie, castron, tel

Intr-o tigaie, la foc, topiţi untul cu două linguri de zahăr. Amestecaţi. Luaţi de pe foc când untul şi zahărul sunt topite. Separat bateţi oul cu restul de 2 linguri de zahăr. Turnaţi peste untul topit. Adăugaţi şi laptele.Amestecaţi.

Într-un  castron puneţi făina, sarea, praful de copt şi bicarbonatul. Faceţi în mijloc o adâncitură peste care turnaţi amestecul de lapte unt ou. Amestecaţi bine cu telul. Dacă pasta vi se pare prea groasă puteţi adăga puţină apă. Pasta este în orice caz mult mai consistentă decât la clătitele tradiţionale, de consistenţa smântânei grase.

Se dă la frigider cel puţin 1/2 oră. Ideal este să faceţi compoziţia seara pentru a pregăti clătitele la micul dejun.

Compoziţia va fi chiar mai consistentă după ce este scoasă din frigider. 

Se toarnă în tigaie cam jumătate de polonic. Nu vă aşteptaţi să se întindă pasta în toată tigaia ca la clătitele obişnuite. Se coace la foc mic cam un minut pe o parte până când va face băşicuţe pe toată suprafaţa superioară. Se întoarce cu spatula fiind necesar să mai fie coaptă încă vreo 30 de secunde. Timpul variază în funcţie de tăria focului, dar nu daţi niciodată focul prea tare deoarece se vor arde la suprafaţă şi la interior vor rămâne necoapte.

Din cantitatea arătată vor ieşi aproximativ 12 clătite. Sunt delicioase cu smântână şi dulceaţă de căpşuni sau zmeură. Se pot face mici tortuleţe din ele cu diverse tipuri de cremă asortate puse între clătite.

Clătite

Pentru început ceva simplu. Ca la mama acasă. Şi garantat plac la toată lumea. Deci cu efect sigur.

Pentru acestea aveţi nevoie:

1. un litru lapte,

2. trei căni nu foarte generoase de făina de grâu albă sau intermediară,

3. patru ouă,

4. patru linguri de ulei,

5. jumătate de linguriţă de sare.

Ca ustensile:

- o cratiţă de clătite, preferabil ceva tip Teflon, plată şi margini joase,

- un castron mare,

- un tel,

- un polonic obişnuit,

- o spatulă de bucătărie.

În castron puneţi făina şi  ouăle (fără coajă!!!) peste care turnaţi laptele. Amestecaţi cu telul până obţineţi un amestec omogen. Ar trebui să fie ceva destul de lichid dar cu ceva consistenţă ca un iaurt de băut. Adăugaţi şi uleiul şi sarea.

Se lasă vreun sfert de oră la rece.

Se încinge tigaia la un foc mediu pe aragaz. Cu polonicul luaţi din compoziţie şi turnaţi în tigaie având grijă ca să răspândiţi lichidul pe toată suprafaţa tigăii. Atenţie, în contact cu tigaia fierbinte lichidul tinde să se întărească rapid, aşa că nu aveţi o veşnicie la îndemână pentru această operaţiune! De preferat când faceţi această operaţiune luaţi tigaia de pe foc.

Cantitatea de compoziţie luată în polonic poate varia în funcţie de dimensiunile tigăii. La cele mai nici o jumătate de polonic poate fi suficientă, crescînd la 3/4 pentru o tigaie mai mare sau chiar un polonic plin.

Lăsaţi să se coacă. Când observaţi că s-a rumenit bine pe la margini, e momentul ca să întoarceţi clătita.

Aici intervine în acţiune spatula. Aceasta vă va ajuta să dezlipiţi clătita de tigaie şi să o întoarceţi pe partea cealaltă. Persoanele mai dibace sunt capabile să întoarcă clătita printr-o aruncare în sus. Eu zic să încercaţi figura asta după ce căpătaţi ceva experienţă, altfel fiind posibile tot felul de accidente.

Dacă nu vă iese din prima figura cu întorsul clătitei nu disperaţi! Exersaţi şi sigur veţi reuşi. În plus chiar dacă suferă anumite rupturi la întoarcere, clătita se poate potrivi la loc după ce e întoarsă, şi prin coacere se "sudează".

Coacerea pe a doua faţă durează puţin (cam 30 de secunde până la un minut, depinde de intensitatea focului). Clătita fiind gata o aşezaţi într-o farfurie printr-o mişcare rapidă de basculare a tigăii.

Din cantităţile descrise ies cam 20 de clătite cu diametrul unei farfurii mari.

Nu mai rămâne decât să le umpleţi cu dulceaţă, cremă de ciocolată, sau, specialitate preferată iarna, cu miere de albine şi nişte mieji de nucă mărunţiţi.

Evitaţi-le când sunt foarte calde, nu fac bine la stomac.