duminică, 17 martie 2024

Brevissima História de Portugal

 

A. H. De Oliveira Marques, Brevissima História de Portugal


O istorie brevissimă nu poate fi decât o foarte grăbită trecere în revistă a unor evenimente din istoria unei tari. Și totuși e o carte bine echilibrată încât sa ofere informații din cât mai multe domenii care privesc trecutul Portugaliei.

Desigur, fascinația pentru istoria Portugaliei vine de la Imperiul sau maritim, portughezii, o națiune relativ mica, au creat primul imperiu maritim mondial.

Descoperind prin Vasco da Gama drumul spre Índia prin sudul Africii la începutul secolului al XVI-lea portughezii au reasezat cărțile în jocul de putere al lumii.

Cu multa tenacitate au construit un imperiu comercial care cuprindea coastele Africii, forturi în sudul Arabiei, orașe în India, capitala acestui imperiu colonial era la Diu, în India, unde rezida guvernatorul general, Insulele mirodeniilor (actuala Indonezia), pana la Macau in China, cu interese comerciale pana în neobișnuita Japonie.

Un imperiu condus și aparat  cu tenacitate tot secolul al XVI-lea.

Ulterior concurenta olandezilor și englezilor va face ca încet încet splendoarea acestui imperiu sa apună. Însă nu trebuie sa vedem lucrurile cu totul negativ. Pana la începutul secolului al XIX-LEA Portugalia a rămas un jucător important în afacerile lumii. Mai ales ca in secolul al XVII-lea se adaugă o noua nestemata acestui imperiu, Brazilia, care furnizează, prin descoperirile din interiorul continentului, aur și pietre prețioase, mijloacele unei politici grandioase.

Iar când însași Portugalia nu mai face fata, o ajutau chiar coloniile. Putini știu ca pe la 1641 olandezii au capturat de la portughezi Luanda, capitala coloniei Angola. Portugalia era tocmai în război cu spaniolii, după ce fuseseră într-o uniune cu aceștia, hotarasera sa se rupă de spanioli, lucru care nu s-a făcut fără lupte. Evident, eforturile Portugaliei erau îndreptate spre spanioli, și nu existau mijloace pentru a contracara pe olandezi într-o colonie îndepărtată. Însă Angola era furnizorul principal de sclavi pentru Brazilia. Asa că portughezii de acolo au decis sa se descurce singuri. Căpitanul (guvernatorul) din Rio de Janeiro, Brazilia, Salvador Correia de Sá, a plecat cu o flota locala și a recucerit pentru Portugalia de la olandezi São Tomé și Angola, alungandu-i definitiv pe olandezi in 1648. 

marți, 12 martie 2024

Il sol del'avvenire/ Un viitor luminos

 


Il sol del'avvenire/ Un viitor luminos, Italia 2023, regia Nanni Moretti, cu Nanni Moretti, Silvio Orlando, Mathieu Amalric, Margherita Buy

Un regizor mai spre apusul carierei (Nanni Moretti își permite luxul de a se juca pe sine însuși) se luptă să facă un film despre o trupă de circ maghiară care face un turneu în Italia în 1956 la invitația tovarășilor din partidul Comunist Italian. 1956 e anul cu revolta de la Budapesta împotriva comunismului. Bineînțeles, artiștii maghiari știu mai bine decât „tovarășii” italieni cum e cu comunismul real, iar gazdele trebuie să facă niște alegeri, să accepte realitatea sau să urmeze directivele de partid de la Moscova privind atitudinea față de evenimentele de la Budapesta.

Dar producția filmului nu prea se leagă. Actorii nu prea intră în rol, au propriile opinii privind cum ar trebui să „curgă” filmul, finanțatorul (Mathieu Amalric în rol) e falit cu probleme cu plata taxelor, iar soția regizorului, producător de film, s-a săturat de toanele soțului regizor și decide să se separe de acesta.

Povestea în sine nu e neaparat foarte interesantă. Interesant este modul în care este spusă. Nanni Moretti a regăsit tonul foarte uman, ușor autoironic amuzat, de a spune o poveste umană. De fapt ce rămâne dincolo de principii, idei, statut, din viață atunci când ajungi să tragi linie?

Nu o să vă răspund eu, căci vă invit să vedeți un film extrem de sensibil, pe care eu îl  recomand fără rezerve.

Doar o să vă spun că, pe măsură ce se filmează „filmul din film” povestea se  schimbă, nu e o dramă politică, cum se intenționa, ci o poveste de dragoste.

sâmbătă, 9 martie 2024

Un mercenar rus în armata lui Petru Rares


În armata lui Petru Rareș, domnitor al Moldovei intre 1526-1538 și a doua domnie între 1541-1546, armata cu care a repurtat multe victorii importante împotriva vecinilor, a fost și un mercenar, mic nobil rus, Ivan Peresvetov (uneori transcris și Peresvietov).

Născut în ținuturile rusești aflate sub suveranitatea Lituaniei, astăzi i-am spune că e bielorus, a servit în armatele lui Ioan Zapolya, principe al Transilvaniei, si rege al Ungariei, trece și prin armata împăratului Ferdinand I de Habsburg, și ajunge în armata lui Petru Rareș. Probabil după alungarea acestui din urmă protector de către turci în 1538 din domnia Moldovei, ia calea Moscovei.

Avem norocul ca s-au păstrat scrieri ale acestuia sub forma de Petiții către țarul Ivan al IV-lea „cel Groaznic”.  Petițiile propun reforme ale statului rus, cu o viziune destul de modernă (unii îl numesc un Machiavelli al Rusiei). Petițiile sunt scrise cu gândul de a obține atenția țarului și protecția acestuia. Cel mai probabil nu au avut vreun impact asupra politicii Rusiei (istoricii au emis concluzii contradictorii privind impactul real asupra politicii rusești al acestor scrieri), și autorul nu a obținut beneficiile așteptate (probabil pe la 1550 a încetat din viața, unii istorici chiar bănuind că ar fi fost executat ca eretic).

Totuși scrierile sale au circulat (se cunosc mai multe copii care s-au aflat în circulație) semn că au trezit ceva interes în cercurile cultivate de la Moscova.

Foarte interesant pentru noi, în una din Petiții, propunerile politice sunt făcute sub forma unor „cugetări” ale lui Petru Rareș, ca plan de reformă al creștinătății orientale, pentru ca aceasta să reziste puterii otomane, plan în care Rusiei, ca cea mai puternică țară creștin ortodoxă, trebuia s-i revină locul principal. 

Desigur e puțin probabil ca să fie vorba cu adevărat de ideile lui Petru Rareș. Ceea ce însă putem să presupunem e că pentru Ivan Peresvetov perioada petrecută în Moldova în slujba domnitorului a fost cu adevărat importantă, și figura lui petru Rareș era considerată, cel puțin în lumea creștinătății orientale, ca una impozantă, astfel că menționarea numelui lui Petru Rareș în petiția adresată țarului să adauge o notă în plus de respectabilitate ideilor expuse acolo.

Ivan Peresvetov a fost tradus și în românește  într-o carte intitulată „Manual de domnie” al țarilor ruși.

Comentariile făcute aici sunt inspirate de lucrarea  <Ivan Peresvetov and his "Tale of Sultan Mehmed [II]" and "Greater Petition"> a lui Isaiah Gruber.


 

duminică, 3 martie 2024

Shogun

 


Cum toți se uită la noua serie Shogun, hai sa spun și eu doua vorbe. 

Este în mod sigur admirabila desfășurarea de forte "cinematografice" in aceasta noua interpretare a celebrului roman a lui James Clavell.

O distribuție care joacă foarte bine, nimeni nu o să  se supere că  pilotul John Blackthorne e un pic prea sexi în interpretarea lui Cosmo Jarvis. Și în seria din 1980 Richard Chamberlain era "frumuselul" momentului, mai puțin cel mai credibil pilot pe o nava de corsari.

Multa atenție la detalii, costume (clar un plus fata de seria din 1980 unde poliesterul iti agresa ochiul), locuri de filmare , figurație, efecte speciale cel puțin decente, totul bine făcut. 

Admiratorii romanului vor găsi un singur cusur seriei. Scenariștii au ales sa mute obiectivul asupra evenimentelor de la Anjin -san (pilotul englez, va invit sa citiți romanul, daca cumva nu ati facut-o) la personajele japoneze. Este mai puțin povestea omului aruncat între doua culturi în vâltoarea evenimentelor, si mai mult o poveste de intriga politica japoneza (amintesc ca acțiunea este plasata în mijlocul unor evenimente cruciale în istoria Japoniei, momentul în care Tokugawa Ieyasu își impune dominația în lupta pentru titlul de Shogun  izbutind reunificarea Japoniei după secole de neîntrerupte războaie între lorzii feudalism, aducând astfel pacea.)

luni, 26 februarie 2024

Thriller stil 1800

 


În toate epocile a existat o plăcere (nu tocmai onorabilă) de a consuma povești violente. Nu e locul aici de a discuta resorturile psihologice ale acestei plăceri vinovate. Astăzi avem posibilitatea să privim filme de groază, să jucăm jocuri pe calculator în care producem hecatombe demne de războaie mondiale, ba chiar ne e la îndemână realitatea virtuală. 

Dar cum se întâmplau lucrurile în vechime, fără aceste posibilități de divertisment?

Înaintașii se descurcau cu mijloacele la îndemână. De exemplu cu povești cu marionete, povești care nu erau deloc pentru copii.

Iată aici din colecția lui V& A Museum din Londra marionetele care sunt făcute special să povestească o crimă celebră la începutul secolului al XIX-lea în Marea Britanie, anume asasinare unei tinere, Maria Marten (s-au scris si balade despre asta, cautati pe youtube). Au aparținut unei companii de teatru de marionete din epocă și au ajuns în colecția muzeului.

Remarcați gradul de sofisticare al marionetei care o personifică pe victimă: există o panglică roșie care se ivește la momentul asasinatului pentru a reda sângele, și este posibil să fie manipulată de maestrul păpușar inclusiv frizura victimei, pentru ca prin părul dezordonat să exprime violența.


http://www.vam.ac.uk/content/videos/m/video-maria-marten-or-murder-in-the-red-barn/



duminică, 28 ianuarie 2024

Metehne vechi

 

Domnitorul fanariot Nicolae Mavrogheni călătorind prin București într-o trăsură trasă de cerbi cu coarnele poleite cu aur

Unii critică că armata romãnă are prea mulți generali și prea putini soldați. Starea aceasta de lucruri nu e nouă. Iată cum descrie Radu Rosetti în "Amintiri", starea de lucruri din armata fanariotă, unde un bunic al său ajunsese hatman, adică un fel de ministru de război, cum am zice astăzi.

"Însă pentru această armată existând numai cu numele era o droaie de căpetenii cu nume simandicoase: vel căpitan al hătmăniei, vel căpitan de lefegii, porușnicul hătmăniei, căpitanul de darabani, polcovnicul, stegarii hătmăniei, baș ciaușul etc. etc. Și această oaste inexistentă avea o mulțime de steaguri, mici și mari, și un număr mai mult decât îndestulător de trâmbițași."

P.47

sâmbătă, 27 ianuarie 2024

Despre lipsa de inspirație a scenariștilor


 Nu prea am mai scris despre filme. Unul din motive e ca nu am văzut prea multe, iar cele pe care le - am văzut suferă la capitolul scenariu. Câteva cuvinte despre filme care mai sunt în cinematografe. 

Napoleon a fost senzația sfârșitul de an 2023. Ridley Scott regizor, Joachim Phoenix pe afiș, așteptările erau mari. A fost un mare balon dezumflat. Pentru ca scenariul nu a depășit nivelul de docudrama. Nu m-ar fi deranjat un film despre relația lui Napoleon cu Josephine, asa cum parea la început filmul ca vrea sa se îndrepte, dar în final filmul nu se hotărăște despre ce e, adică un film despre nimic. Doar reconstituiri frumos filmate de batalii și nimic mai mult.

Din alta categorie este Wonka, musical. Scenariu banal, aproape niciun număr muzical memorabil. În final plictiseala mare. Lipsa totala de energie artistica, locul unde musical-ul trebuie sa exceleze pentru a fi convingător.

Nici cei mici nu sunt feriți de banal, poveștile pentru ei sunt construite corect politic și previzibil cât se poate. Totuși, in Marea migrație, vine o salvare de la câteva gaguri reușite și priceperea animatorilor care fac experienta plăcută, în special pentru cei mici.

În Umbra lui Caravaggio scenariul este aiuritor, practic nu prea înțelegi nimic din firul narativ. Totuși dramatismul operei pictorului este pus în valoare de o regie bine construită, asa ca se poate trece cu vederea inconsistenta scenaristica. 

Și in fine, o recomandare fără rezerve. Mergeți sa vedeți filmul Băiatul și stârcul. După ce a anunțat ca se retrage iată ca Hayao Miyazaki a mai facut un film, pe acest Băiatul și stârcul. Nu pierdeți sa vedeți ceea ce este posibil sa fie, totuși, vârstă își spune cuvântul oricât ne-ar plăcea sa fie altfel, ultimul film al genialului realizator de animație japonez. Deja are Globul de aur, și e candidat mare la Oscar pentru animație. 


luni, 28 august 2023

Barbie

 

Barbie, regia Greta Gerwig, cu Margot Robbie, Ryan Gosling

Filmul  Barbie a trezit atâtea dispute, probabil și întreținute în scopuri publicitare, încât aproape ca nu o sa auzim părere despre cum este de fapt filmul. 

E un film construit cu umor, destul de inteligent, despre stereotipurile despre rolul sexelor. Feminismul, atat cat este, e tratat cu ironie. În definitiv autorii filmului au făcut film și ne fac permanent cu ochiul sa nu ii luam în serios mai mult decât se cade la un film, si inca unul asumat comic.

Cum si Margot si Ryan sunt un cuplu de actori plini de energie, nu aveți de ce sa regretați ca ati întrat la Barbie.