Ceea ce surprinde (oare?) este tabloul unei economii, a României socialiste, dominate de decizii economice cu motivare pur politică, fără nicio fundamentare în „economie”, subminată de o corupție endemică, transformată în mod de viață, unde cadrele politice nu răspundeau niciodată în fața legii pentru faptele lor. Fapte care au lăsat destule urme pentru ca astăzi istoricul să le detecteze, dar care, la vremea respectivă, erau ignorate de sistemul politic, polițienesc sau juridiciar. O Românie care seamănă foarte mult cu cea de astăzi (aș spune, din păcate).
Atunci ca și acum decizia economică proastă nu atragea nicio răspundere, iar urmările erau aruncate în spatele populației care plătea nota pentru amatorismul decidenților economic. Așa se explică anii 1980, când un cumul de politici economice care țineau în primul rând de motivații ideologice sau argumente de putere personală, și foarte puțin de vreun calcul economic, au condus practic la blocarea generalizată a mecanismului economic și o situație foarte grea pentru populație.
În ce privește corupție, regimul foarte rar ajungea să condamne faptele de corupție a celor din nomenclatură (cei care dețineau funcții importante de partid sau de stat). Cum însuși un personaj de la vârful regimului comunist comenta în acea vreme, numai gestionarii și coafezele ajungeau să plătească pentru fapte care astăzi ar fi considerate de corupție. Cei din nomenclatură erau ocoliți. În rarele cazuri în care s-au făcut dosare pentru fapte de corupție la nivel înalt, acestea erau de fapt motivate politic, șeful sistemului de putere, Nicolae Ceaușescu, folosind astfel de cazuri de corupție ca argumente pentru a scăpa de persoane care erau considerate periculoase pentru puterea sa personală.
O carte de citit, bazată pe fapte concrete, indicatori economic, dosare ale regimului, care nu lasă loc nostalgiei după regimul comunist.
