Cinderella

Cinderella, USA 2015, regia Kenneth Branagh, cu Lily James, Cate Blanchett, Helena Bonham Carter, 

Cred că pariul lui Kenneth Branagh a fost să facă un film aşa cum l-ar fi făcut Walt Disney, dacă ar fi dorit să facă Cenuşăreasa cu actori şi nu o animaţie.
Rezultă un film ciudat pe alocuri, filmat ca în anii 1960, dar cu efecte speciale din 2015. Totuşi una peste alta e un pariu câştigat: e un film care are magia filmelor Disney din perioada "clasică" a studiorilor, cu o atmosferă de basm cum rar se mai întâlneşte astăzi chiar şi în filmele pentru copii. Posibil, Walt Disney dacă era producător al filmului ar fi acceptat să lanseze filmul aşa cum l-a făcut Branagh.

Dark Shadows/Umbre întunecate, sau cum fac sex vampirii

Dark Shadows, Umbre întunecate SUA, 2012. Regie: Tim Burton.Cu: Johnny Depp, Eva Green, Michelle Pfeiffer, Jonny Lee Miller, Helena Bonham Carter.

Dark Shadows este un remake după un serial de succes cu vampiri difuzat în USA între 1966 şi 1971.  Povestea este cea a unei familii care ascunde secrete vampireşti într-un oraş mic american în competiţie cu vrăjitoarea cea rea care doreşte să stăpânească la rândul ei orăşelul.

Nu e deloc o misiune uşoară să refaci esenţa unui serial de acum vreo 40 de ani, încât să fie gustat de publicul actual.

Tim Burton a încercat să aplice o reţetă care îi iese bine lui Tarantino, se iau trăsăturile culturii pop ţintă (în cazul de faţă anii 60 început de anii 70) şi se recombină într-o poveste pentru publicul anilor 2000.

Tim Burton este însă mai mult un stilist rafinat decât un admirator al culturii pop aşa că filmul o scaldă între două tendinţe:1. un film horror Gotic, stilizat marca Tim Buton, 2. O parodie a kitch-ului perioadei aminte mai sus, cu tot felul de glumiţe privind aventurile unui vampir cu maniere de sec. al XVIII-lea într-o lume în care vedeta e Alice Cooper.

Deşi câte ceva iese bine, scena sălbatică de sex dintre vampiri, cu ţigara de după inclusă, poate fi înscrisă la scene memorabile, filmul are prea puţin umor ca să fie o comedie bună, şi prea mult umor că să iei în serios artificiile de stil ale regizorului.

Discursul regelui

Discursul regelui/The King's Speech, Marea Britanie-Australia-SUA, 2010.
Regie: Tom Hooper. Cu: Colin Firth, Geoffrey Rush, Helena Bonham Carter, Derek Jacobi, Paul Trussell, Jennifer Ehle, Charles Armstrong.

Regal actoricesc. Colin Firth şi Geoffrey Rush sau Geofrrey Rush şi Colin Firth pentru că e greu de spus cine deţine rolul principal în această poveste despre cum un om (nu unul oarecare ci tocmai regele George al VI-lea al Marii Britanii) întruchipat de Colin Firth îşi depăşeşte handicapul unei vorbiri greoaie, mai ales în public, cu ajutorul unui nonconformis logoped australian,Lionel Logue, jucat de Geoffrey Rush (cei mai mulţi probabil îl ştiţi ca fiind căpitanul Barbossa în Piraţii din Caraibe).

Principala acţiune a filmului constă în  întâlnirile dintre cei doi, şi cu talentul celor doi actori acestea devin  mai interesante şi mai captivante decât cea mai fierbinte scenă de acţiune din cine ştie ce megaproducţie cu superbuget şi efecte speciale de zeci de milioane de dolari. Dialogul  curge firesc, replicile curg una din alta, atitudinile se completează perfect.

Regia are meritul că ştie să pună în valoare acest joc. Scenariul este partitura de calitate pentru cei doi virtuozi, fără accente false, fără rezolvări facile sau melodramatice. Progresele în calitatea discursului nu sunt spectaculoase, regele învaţă însă, pe lângă tehnica de a vorbi onorabil în public, mai ales atitudinea de a fi rege.(Nu trebuie uitat că George al VI-lea a devenit rege după abdicarea fratelui său mai mare, deci fiind oarecum nepregătit pentru rol). Relaţiile umane sunt aşa cum trebuie să fie, corecte sau mai tensionate, prietenia dintre cei doi nu înseamnă că logopedul se trage de şireturi cu regele, cum ar fi facil de exploatat o astfel de poveste, prietenia se manifestă prin respect reciproc, inclusiv în a-şi cunoaşte fiecare locul. Dramatic şi amuzant pe alocuri scenariul ţine spectatorul în priză.

Fără îndoială filmul merită aprecierile generale care i-au fost aduse.

Alice in Tara Minunilor

Alice in Tara Minunilor/Alice in Wonderland, SUA, 2010. Regia: Tim Burton Cu: Johnny Depp, Mia Wasikowska, Helena Bonham Carter, Anne Hathaway.

Filmul, in ciuda titlului nu prea are legatura cu povestea lui Lewis Carroll. Scenaristii au pastrat niste personaje, cateva teme secundare, insa au creat o poveste foarte americaneasca in care binele se infrunta cu raul si in care se pune accent pe ideea libertatii personale si a fi tu insuti. Asta nu inseamna ca nu avem un un bun film marca Tim Burton. Imaginatia acestuia si animatia marca Disney creaza o lume speciala care tine in priza spectatorul, insa mai putin noire ca deobicei, ba chiar asa spune ca e un Tim Burton pastel, caci, nu e asa, e un film destinat in special publicului cu varste mici. Fiind un film de Tim Burton, desigur in el joaca Johnny Depp si Helena Bonham Carter. Care nu pot fi decat buni in rolurile lor. Insa marea realizarea actoriceasca nu vine de la ei, ci de la Anne Hathaway, care este o printesa cea buna cu totul deosebita de ceea ce ati vazut pina acum. O printesa atat de buna incat esti in pragul de a o detesta. Trebuie vazut filmul ca sa intelegi ce inseamna asta, si sa intelegi maiestria actorului pentru o astfel de partitura.