Favorita

Favorita, UK, USA 2018, regia Yorgos Lanthimos, cu Olivia Colman, Rachel Weisz, Emma Stone,

Acum știți că Olivia Colman s-a ales cu un Oscar pentru rolul de Queen Anne din film. De fapt toate cele trei actrițe meritau un premiu Oscar.

Ce fel de film e Favorita? În esență e un film despre sex și putere. Cum știți bine cuplul asta face parte din străfundurile psihologiei asa că e material de lucru cât cuprinde. Ca să fie dincolo de tot ce s-a mai făcut, e despre sex și putere la genul feminin. Yorgos Lanthimos se descurcă excelent, deși pe ici pe colo nu rezista să bage niște chestii artsy în mod gratuit. Eu personal i-aș fi dat și Oscarul pentru cel mai bun film, dar e un film britanic, și juriul cu statuile a preferat un film american ca tema și producție.

Deși narativ situat la începutul sec. al XVIII-lea filmul nu va obosește cu prea multa acțiune istorică, doar atât cât sa creeze un cadru pentru conflictul din film. De fapt Queen Anne nu e un personaj de prima mână în istoriografia britanică, englezii probabil fiind mai familiarizați cu anecdotele despre aceasta regină, decât cu actele sale politice.

Pentru că esența povestii este triunghiul amoros dintre regină, favorita sa și veche prietenă Sarah și mai noua favorită Abigail. Da, un triunghi amoros exclusiv feminin. Sper ca v-am făcut curioși și o sa mergeți în cinematograf sa vedeți filmul.

Birdman/Omul pasare

Birdman, USA 2014, regia Alejandro González Iñárritu, cu Michael Keaton, Zach Galifianakis, Edward Norton, Emma Stone, Naomi Watts, Andrea Riseborough

Cu atatea vedete pe afis, si atatea nominalizari la Oscar nu puteam sa ratez acest film. Am plecat din sala de cinema cu sentimente amestecate.

Filmul sufera de pretiozitate. Este ca si personajul principal: un actor care vrea cu tot sufletul sa fie "autentic", insa gesturile sale nu sunt receptate decat ca acte de vedeta in cautarea succesului. Asa si filmul. Iti vine sa dai in cap regizorului, ca in scena de deschidere a filmului, pentru ca a tinut cu tot dinadinsul sa supraliciteze tema suferintei artistului care nu se poate autentifica in fata celorlalti decat in nefiinta. Putea fi un film bun poate chiar excelent despre conditia actorului (artistului) daca regizorul s-ar fi limitat la un film realist. Insa
Iñárritu este suprarealist, si filmul sau parca tipa din fiecare cadru: nu-i asa ca Michael Keaton e genial? (chiar este), nu-i asa ca nimeni nu poate amesteca ca mine tehnicile de filmare? (e filmat superb), nu-i asa ca muzica filmului e o experienta extatica? (solo-ul de tobe care ne insoteste tot filmul chiar este). E un film care va gasi in mod sigur oameni care sa spuna ca le-a placut (mult) dar si multi oameni care sa spuna ca e "o prostie".

Magic In The Monlight

Magic In The Monlight, USA 2014, regia Woody Allen, cu Colin Firth, Emma Stone

Woody Allen nu poate sa faca filme care sa iti para rau ca le-ai vazut. Desi nu mai repeta performanta unui film capodopera ca anul trecut in Blue Jasmine, aceasta poveste romantica, cu un magician si o escroaca spiritista,  este despre ceea ce ii place lui Woody Allen sa povesteasca: viata e o scena, iar noi suntem actori in ea. Si evident despre tensiunea dintre rolul pe  care il jucam pe aceasta scena, ceeea ce suntem cu adevarat, si, mai ales, ceea ce am dori sa fim.

The Amazing Spider-Man 2

The Amazing Spider-Man 2, USA 2014, regia Marc Webb, cu Andrew Garfield, Emma Stone, Jamie Foxx

Spider-Man a devenit un fel de adolescent care ba se pupă cu gagica, ba se ceartă cu ea, se mai înghionteşte cu colegul de clasă, îl cotonogeşte pe vecinul cel rău care umblă la tabloul electric (adică pe Electro personajul negativ), în general e un tip cool care se ţine de glume tâmpiţele tot filmul.

Filmul tinde să bată recordurile de stupizenie îm materie de filme cu supereroi, însă e de admirat cum producătorii americani fac orice care să mulţumească publicul ţintă adolescentin, căci se ştie din sondaje, adolescenţii sunt principalii consumatori de cinema în USA, şi de acolo vin banii.

Gangster Squad, Elita gangsterilor

Gangster Squad, Elita gangsterilor, USA 2013, regia Ruben Fleischer, Cu: Josh Brolin, Ryan Gosling, Sean Penn, Emma Stone,

Filmul aproape ca nu are nicio intriga. Aia buni se bat cu aia rai, ce nu va e de ajuns?

Adica niste politisti tari in muschi si pistoale, lasand la o parte manusile legale, pornesc razboiul cu gangsterii, exact in stilul gangsterilor, fara menajamente.

Ocazie pentru regizor ca sa puna la gramada cam toate lucrurile comune din filmele cu gangsteri "old style", impuscaturi, ceva cafteala, urmariri cu masini, vampe care incurca lucrurile, Sean Penn jucand pe De Niro care juca pe Nasul...

Vestea buna este ca toata tocanita asta functioneaza , designul filmului e  bun, cu un aer placut de sfarsit  de anii 40,  scenele de lupta au coregrafie buna, amintesc de luptele din vechile filme politiste cand baietii se impuscau cinstit cu mitraliere pe dupa masini, dar mai dinamice ca sa placa spectatorului actual, violenta cat sa obtina un rating interzis sub 15 ani, vampa e dama bine, de ce sa fim carcotasi, filmul place.

The Help - Culoarea sentimentelor

SUA- India- Emiratele Unite Arabe, 2011. Regie: Tate Taylor. Cu: Bryce Dallas Howard, Emma Stone, Mike Vogel, Viola Davis, Sissy Spacek, Octavia Spencer, Jessica Chastain.

Un film ce poate fi caracterizat o poveste spusa in bunul stil calsic. Si asta vine de la un regizor fara multa filmografie (cariera sa e legata de TV), si ii iese nemaipomenit.

Povestea este una despre discriminare, dar spusa dintr-o perspectiva foarte intima si umana cea a relatiei dintre menajerele de culoare si stapinele albe, undeva in Sudul american in anii cand miscarea pentru drepturile civile nu obtinuse inca prea multe succese. O poveste care fereste filmul de tezism.

Insa cel mai bun lucru sunt caracterele. E un film cu caractere puternice, cu actori care le dau viata la superlativ. 

Viola Davis (Aibillen) si Octavia Spencer (Minny) sunt cele doua manajere care conduc o lupta de emancipare, dar una foarte speciala care este o lupta in principal cu propriile prejudecati pe un camp de lupta unde o simpla barfa sau zvon distruge reputatii si locul in societate.

De cealalta parte Bryce Dallas Howard este stapana rasista, cu un rol de personaj negativ lucrat spre perfectiune.

Si un citat din film: "Minny don't burn fried chicken" (Minny) Dupa ce o sa iesiti de la film o sa salivati ca o sa va indesati in primul fast food cu pui prajiti.