Oppenheimer

 Oppenheimer, regia Christopher Nolan, cu Cillian Murphy, Emily Blunt, Robert Downey Jr,Matt Damon 

É un film în care se vede meseria lui Christopher Nolan, dar care suferă, ca multe filme de astăzi, la capitolul scenariului. Povestea e o tocăniță cu de toate, cu măreția realizării științifice pe care o reprezintă crearea bombei atomice la care a participat Oppenheimer, la problemele morale pe care le presupune utilizarea unei astfel de arme, de la problemele personale ale personajului principal (și păcatele lui), pana la mizeriile politicii amestecate cu dejecție umana în atmosfera perioadei din anii 1950 ai istoriei Stelor Unite a vânătorii isterice de spioni comuniști. 

Toate teme bune de exploatat dramatic, dar pana la urma niciuna dezvoltata convingător.

Deși pe ecran sunt nume mari, unele chiar numai pentru roluri episodice, practic toate caracterele sunt dezvoltate doar "episodic", fără sa îți pese, ca spectator, practic de nimic. 

Nu e un film la care sa îți para rău că ai întrat, repet, se vede "meseria" lui Nolan, dar nici nu rupe gura târgului. 

Mary Poppins Returns

Mary Poppins Returns, USA 2018, regia Rob Marshall, cu Emily Blunt

Realizatorii filmului au preferat să abordeze în stilul cuminte această revenire a îndrăgitei Mary Poppins. Practic au calchiat toate scenele din filmul din 1964, muzica nu reprezintă decât variații pe temele din primul si de neuitatul Mary Poppins. De aceea, în mintea oricărui spectator, apare nedumerirea, de ce acest nou Mary Poppins, căci dacă doresc să revăd personajul pot să văd originalul, incontestabil foarte reușit, un clasic.
Și pe acest fundal începi să vezi defectele. Scenariul e lipsit de logică. Mary Poppins se comportă de-a dreptul barbar cu niste bieți lampagii care își riscă viața să se urce pe Big Ben, când toată tărășenia e rezolvată magic de Mary Poppins care deschide umbrela ... și gata. Sau filmul ne recomdată să punem banii la bancă, nu să hrănim porumbeii (ca în filmul original). Parcă îmi amintesc de sloganul CEC ante 1989, „Azi la CEC un leu depui, mâine el va scoate pui”.
Rolul lui Mary Poppins e destul de subțire în fapt, e pe acolo doar pentru că filmul se numește Mary Poppins. Nu o să comentez dacă Emily Blunt e bună în rol sau nu față de Julie Andrews, pentru că practic nu prea are ce să joace.
Desigur, filmul e colorat, art directorul și-a făcut bine treaba, are câteva momente bine realizate, însă pe ansamblu este sub așteptări.

A Quiet Place

A Quiet Place, USA 2018, regia John Krasinski, cu Emily Blunt, John Krasinski, Millicent Simmonds

Mărturisesc că nu sunt chiar un admirator al genului horror, dar acest A Quiet Place merită să fie menționat printre cele mai bune producții ale genului din ultimii ani.

Fără să facă risispă de sânge, regizorul „se joacă” cu așteprările noastre culturale, și crează un suspans insuportabil. Teroarea nu este în ceea ce se întâmplă, ci în ceea ce așteptăm să urmeze să se întâmple.

Minimalist, monștrii sunt și ei unii speciali. Nu ucid decât dacă faci zgomot. Hhhmmmm, cred că mulți dintre noi ar da drumul la niște monștri din aștia prin vecini...

Edge of Tomorrow

Edge of Tomorrow, USA 2014, regia Doug Liman, cu Tom Cruise, Emily Blunt

Filmul este un SF care este bazat pe o poveste impresionant de bine construită. Eroul filmului, Tom Cruise ca deobicei execută perfect rolurile, luptă împotriva unei invazii extraterestre. Şi moare şi reînvie în fiecare zi, pentru a lua bătălia de la capăt.  Ce înseamnă asta o să vedeți la film.

Perfect jucat, Tom Cruise plus Emily Blunt, perfect regizat, cu o poveste solidă (v-am mai spus), cu adrenalină până la limita suportabilului, cu umor, cu o poveste de dragoste (dragostea e tot ce nu poate fi repetat, orice truc temporal am avea la dispoziţie), a devenit SF-ul meu favorit.

The Five -Year Engagement

The Five -Year Engagement/Te mai mariti cu mine?, USA 2012, Regia :Nicholas Stoller, Cu: Jason Segel, Emily Blunt, Chris Pratt

Daca intrati in cinematograf sa vedeti o comedie romantica si nu veo "Calauza" de Tarkovski nu o sa fiti deloc dezamagiti, filmul e unul dintre cele mai bune ale genului.

Cu o echipa care pastreaza nucleul altei reusite, "Forgetting Sarah Marshall",  cu Emily Blunt un plus cert, filmul pastreaza un ton credibil si prin urmare spectatorul se poate identifica cu personajele.

Personaje care, desi se iubesc, si au facut deja logodna, tot amana sa se casatoreasca din cauza altor proiecte , profesionale, care apar in viata. Un film despre dragoste, sacrificii pentru celalalt, "uzura" cuplului in lumea contemporana, totul spus cu mult umor.

Si "Cucurucucu Paloma"  intr-o executie memorabila (de amuzanta)

La pescuit în desert/Salmon Fishing in the Yemen

La pescuit în desert/Salmon Fishing in the Yemen, Marea Britanie, 2011.Regie: Lasse Hallstrom. Cu: Emily Blunt, Ewan McGregor, Kristin Scott Thomas.

Dacă aţi avut curajul să intraţi la un film cu un titlu care sună a nonsens, desigur nu v-aţi aşteptat ca povestea filmului să aibă vreo logică. Aşteptările sunt satisfăcute pe deplin, ceva despre somon în deşert, bărbaţi la vârsta mijlocie, corporatiste cam frustrate şi vorbitoare de limba chineză, şeic excentric, terorişti, salvări miraculoase (cu undiţa, of course!), soldat missing in action. Aţi priceput ceva? Nici eu.

Noroc că totul e bine împachetat cu un aer british, tot aşa cum arabii din film poartă kilt scoţian. Cu larga contribuţie a lui Kristin Scott Thomas, cu un rol manipulator (un fel de face tot din spetele guvernului britanic, care mai are timp să-şi urecheze şi ceata de puşti adolescenţi) şi care îi iese foarte bine. Aşa că filmul iese inegal, unde e dumneaei, mai ales pe la început, e antrenant şi cu umor, după care regizorul uită de madama de fier din spatele ministrilor şi plictiseala e cam mare.

Gnomeo si Julieta

Gnomeo si Julieta/Gnomeo and Juliet, Marea Britanie-SUA, 2011.
Regie: Kelly Asbury.Cu: Jason Statham, Emily Blunt, James McAvoy, Michael Caine, Patrick Stewart, Dolly Parton, Ozzy Osbourne.

Cine se plânge că scenariul e previzibil este la rându său previzibil şi fără imaginaţie. Aşa cum ni se spune din prolog povestea aceasta s-a mai spus, e Romeo şi Julieta în variată cu două clanuri de pitici de grădină. O poveste foarte britanic spusă, produsă de Elton John cel mai britanic produs al showbiz-ului. Şi să nu vă miraţi că e o coloană sonoră recital Elton John, de altfel cât se poate cu gust foloste melodiile sale, ba chiar şi prilej de pastişă pentru nişze videoclipuri renumite ale cântăreţului. Un film atât de britanic încât şi perechea de chiloţi prezentă într-un moment al filmului este decorată evident cu Union Jack.Iar piticii de grădină sunt bineînţeles albaştri şi roşii, adică culorile britanice.

În rest umor de calitate, ritm fără o secundă în care să nu se întâmple ceva, animaţie stilizată după tipicul tradiţiei britanice a animaţiei cu figuri din plastilină, voci ale unor actori britanici celebri, pitici adorabili pentru cei mici, morala dragostei, şi o reverenţă către Shakespeare.

Nota 10.

Gardienii destinului

Gardienii destinului/The adjustment bureau, SUA, 2011. Regie: George Nolfi, Distributie: Matt Damon, Emily Blunt.

Filmul dovedeşte că nu e de ajuns să ai o idee bună şi doi actori de calibru ca să faci un film mare. Ideea unor paznici ai destinului care ţin lucrurile pe calea cea dreaptă este una interesantă (vine dintr-o nuvelă a lui Philip K. Dick) şi generoasă în posibile dezvoltări. Matt Damon şi Emily Blunt au charismă şi întâlnirile dintre ei au chimie, sunt convingătoare ca poveste de dragoste. Însă alegerile scenaristului şi regizorului au fost altele. Accentul a fost pus pe peroraţii despre destin, liber arbitru, şi alte chestii filozofice, precum şi pe urmăriri cu uşi care se deschid în diverse spaţii aleatorii ca din filmul de desene animate Monster Inc., cu gardieni ai destinului cu figuri de angenţi FBI din anii 50, şi Jeep-uri inutile din 2010. Adică prea puţin pentru o idee mare şi posibilităţile celor doi actori ce ţin capul de afiş.

Wild Target

Punct ochit, punct... iubit/Wild Target, Marea Britanie- Franta, 2010.

Regie: Jonathan Lynn.Cu: Bill Nighy , Emily Blunt, Rupert Grint, Rupert Everett, Eileen Atkins.

Pot fi un asasin platit, o escroaca, si un talhar marunt un trio simpatic si gata sa provoace hohote de ras? Wild Target dovedeste ca se poate. Bineinteles cu o doza buna de mor inteligent, si cu actori atenti la nuante. Ca e un remake la o mai veche comedie frantuzeasca nu deranjeaza pe nimeni. Amuzamentul e ca, daca in varianta franceza originala asasinul platit invata de zor limba engleza, evident, britanicul echivalent din mai noua realizare studiaza din greu limba franceza. Stati pe aproape (de sala de cinema)!