Inside out 2

 Inside Out 2 nu putea veni pe ecrane decât încercând sa răspundă la marile așteptări pe care le - a creat prima parte.  Cu un scenariu extrem de inteligent aplicat la psihologie, cu o animație excelent stilizata, la vremea sa apreciam acest film ca una dintre producțiile glorioase ale studiourilor Pixar. 

In mare parte Pixar onorează așteptările. Riley, eroina pe care o știm din prima serie, a crescut mare, vine adolescenta și emoțiile sale devin mai complexe. Pe lângă Joy, Sadness, Anger, Fear si Disgust, avem acum pe Anxiety, Envy, Embarrassment  și pe Ennui (numele franțuzesc al personajului nu este degeaba, este compus adorabil cu accent și maniere franceze, plictiseală cu clasă, adică).

Este vârsta în care provocările maturizarii fac din Anxietate o sentiment foarte des resimțit.

Intriga e simpla: Riley vrea sa se facă acceptată în perspectiva unor noi colegi la liceu. Ceea ce nu e simplu. Plus ca nu mai știi unde e locul vechilor prieteni.

Un tur de forță al imaginației celor de la Pixar pentru a reda aventurile sentimentelor, contradictorii, pe care le încearcă Riley. Cum se va descurca Joy cu Anxietatea care pare să preia controlul?

Un film cu care și mari și mici vor empatiza.

Doar o singura scadere: Pixar-Disney au preferat să joace "safe", pentru ca, da, Anxietatea e o mare problema în care se vor recunoaște toți, dar unde este Love? 

Even Mice Belong in Heaven

 

Cehia 2021, regia: Jan Bubenicek, Denisa Grimmová

Am reușit să bifez și anul cesta un film la Animest. O producție cehească cu titlul tradus pentru spectatorul internațional Even Mice Belong in Heaven. O bijuterie a animației stop-motion în buna tradiție a școlii cehe. O poveste cu un șoricel și o vulpe care ajung prieteni...în Rai. Poveste cu destulă aventură ca să țină pe cei mici în priză, deși uneori narațiunea ar fi putut fi, părere de adult, ceva mai antrenantă. Și mai ales extraordinar de educativ, de la necesitatea de a spăla urechile, șoricelul are ceva problemă cu această corvoadă zilnică, de aici ceva neplăceri și aventuri, până la abordarea foarte delicatului subiect al trecerii în neființă. Dacă aveți ocazia să-l vedeți, nu ratați.

Frozen II

Frozen II, USA 2019, regia Chris Buck, Jennifer Lee

Povestea celor două prințese Elsa și Anna, prima cu puteri magice, continuă. (Re)Întâlnire fericită cu omul de zăpadă Olaf, tânărul Kristoff, desigur îndrăgostit, și renul Sven.
Deși pe gustul meu se cântă cam mult povestea este simpatică, are miez ca să zic așa, lucru deosebit în vremurile acestea de mare secetă de scenarii bune. Chiar și la capitolul muzică s-a făcut un efort și unele melodii au potențial de hit. Pentru momentul muzical cu Kristoff și Sven o mențiune specială pentru umorul cu care a fost recreat stilul videoclipurilor de la muzica grupurilor masculine de pe la începutul anilor 1990.
Filmul e o dovadă că se poate face o continuare bună la un film.

Le Voyage de Prince

Le voyage de prince, Franța 2019, regia Jean-François Laguionie, Xavier Picard

M-am dus și eu la Animest în speranța de a vedea ceva animație de calitate. Nope. Călătoria Printului nu e nicidecum asa ceva. Se vrea un fel de fabula ecologista (dar nici de asta nu sunt sigur). Rar mi-a fost dat sa vad film cu o narațiune mai slaba. Practic nicio acțiune din film nu are vreo explicație. Nicio acțiune din film nu duce undeva. Animația este banala. În afara unor clișee înșirate absolut nimic de vazut. Chiar și filmele educative din vremea comuniștilor erau mai interesante. De evitat în mod absolut. Iar regizorii și scenariștii ar trebui pedepsiți să-și ia plozii minori și sa meargă cu ei la acest film. 

The Secret Life of Pets 2

The Secret Life of Pets 2, USA, Franța, Japonia 2019, regia  Chris Renaud

Aceasta continuare la seria prezentata la noi sub titlul Singur Acasă mizează totul pe gaguri. Cu trei fire narative, sunt de fapt trei aventuri ale eroului principal Max, dar și cele ale lui Snowball (care se închipuie superhero) și Gidget cățelușa de apartament care trebuie sa între pe teritoriul unui apartament vecin populat de pisici, creatorii filmului fac în realitate un lanț de animații scurte cu umor spumos. Succes 100%.

TOY Story 4

Toy Story 4, USA 2019, regia Josh Cooley

Nu știu cum să calific acest nou film din seria Toy Story: un act de curaj sau lipsă de imaginație.

Fiind o franciză exploatată într-o perioadă lungă de timp, primul Toy Story e echivalent cu lansarea animației 3D pe computer în lumea mare a cinematografiei, desigur e greu să aduci o poveste care să nu arate uzura. Deși filmul nu are un ritm spumos și nici nu strălucește în gaguri povestea curge binișor între dorința de apartenență și tentația eliberării din lumea jucăriilor. Iese un film bun, iar grafica marca Pixar este la înălțime.

Totuși, nu reziști nevoii de te întreba cat mai poate rezista industria cinematografică (și în special animația) în aceasta paradigmă în care rețetele de succes din trecut sunt uzate și reuzate până la epuizare. Probabil lovitura va veni din lumea internetului care schimbă regulile jocului în cinematografie. Posibil că vom vedea filme din ce în ce mai puțin pretențioase ca și costuri de producție, produse în special pentru lansare pentru internet, dar mizând pe multă inventivitate, și care vor face ca vechile personaje  și rețete sa pară învechite.

How to Train Your Dragon: The Hidden World

How to Train Your Dragon: The Hidden World, USA 2019, regia Dean DeBlois,
Cum la primul film din serie m-am uitat cu plăcere am intrat și la acest sequel. Dragonii sunt în continuare drăguți, ceva între pisoi adorabil și cățel savuros, însă povestea este insipidă rău. Practic niciun moment memorabil, nicio glumă peste nivelul de 3 ani. Singurul lucru pozitiv este că au folosit pentru villain-ul din film vocea lui Murray Abraham, cu un efect dramatic remarcabil.

Spider-Man: Into the Spider-Vers

Spider-Man: Into the Spider-Vers,  regia Peter Ramsey, Bob Persichetti, Rodney Rothman

Acum că filmul a luat un Golden Globe probabil că sunteți curioși ce e cu acest film. 

Principala sa calitate este partea de design. Animația este excelent realizată în spiritul și tradiția benzii desenate. 

Autorii au încercat sa aducă și o poveste originală, care să rezolve cumva uzura personajului Spider Man. 

Este în mod sigur de văzut, iar pentru pasionații de banda desenată este un must. 

Isle of Dogs, Insula cainilor

Isle of Dogs, USA 2018, regia Wes Anderson

Wes Anderson facand film de animatie, cu o poveste in cadru japonez... e un lucru care trebuie vazut.
Stilistic Wes Anderson este la nivelul pe care il stim. De data aceasta se inspira din filmul de animatie central european (scoala ceha?) pentru a scoate un film unic, original ca prezenta pe ecran. Desigur, fiind vorba de o poveste ce s-ar petrece in Japonia, nu sunt ocolite referintele la Manga, Kurosawa sau Miyazaki.
Naratiunea-fabula despre excludere, discriminare, manipulare, putere, e instructiva si ar trebui ca filmul sa fie proiectat in scoli, pentru ca multe lucruri din prezentul imediat sunt reflectate in film. Totusi dorinta de a fi oarecum didactic in tema aleasa pentru film ma face sa spun ca Wes Anderson putea sa faca ceva mai mult daca mai lucra la poveste.
Mare pacat ca filmul nu a intrat la noi decat prin sali de festival.

Loving Vincent

Loving Vincent, Polonia UK 2017, regia Dorota Kobiela, Hugh Welchman

La acest film nu poți decât să scoți exclamații de admirație necondiționată. Este o performanță artistică greu de egalat. Un întreg film de animație a fost realizat pe baza picturilor și în maniera picturilor lui Vincent van Gogh. Experiența vizuală este inegalabilă și trebuie neaparat să o gustați.

Mai mult, realizatorii s-au pregătit și cu un scenariu solid, practic un fel de anchetă asupra cauzelor morții celebrului pictor, scenariu care asigură că spectatorul nu se va plictisi. Plus compoziția unor caractere plecând chiar de la portretele pictorului. Genial!

Coco

Coco, USA 2017, regia  Lee Unkrich, Adrian Molina

Coco e un film la care vă puteți duce picii de sărbători, dacă nu ați făcut asta deja până acum.
E o poveste destul de stranie, cu un băiețel care vrea să se facă cântăreț, în ciuda familiei care îi descurajează toate încercările. Pentru a trece peste împotrivirea familiei are nevoie de binecuvântarea unui strămoș, așa că, magic, băiețelul ajunge pe lumea de dincolo.
Deși pare un subiect creepy, nu e Tim Burton, ci un film vesel, presărat cu  atitudinea ancestrală, optimistă, împrumutată din cultura mexicană, față de moarte. Plus o grafică inspirată de motive populare ale Mexicului.
Promovând valorile familiei, filmul e de văzut, plăcut și educativ în același timp.

Sarusuberi/Miss Hokusai

Sarusuberi/Miss Hokusai, Japonia 2015, regia  Keiichi Hara, Stephanie Sheh 

Mărturisesc cu rușine că în acest an nu am urmărit asiduu festivalul ANIMEST. Singurul film pe care l-am văzut a fost această notă biografică față de marele pictor japonez Hokusai.

Filmul nu surprinde la capitolul grafică (este realizat în nota obișnuită a animației nipone), este însă foarte bine gândit ca poveste. Artistul privit din perspectiva fiicei sale, iată o abordare cu totul interesantă. Dincolo de incursiunea în lumea artistului (cum trăiau de fapt acești oameni?) filmul reușește foarte bine să surprindă atitudinea față de arta picturii. Pentru oamenii epocii pictura nu era numai o reprezentare, ci venea să întregească realitatea, să asigure echilibrul naturii și al zeilor. Fascinant!

Despicable Me 3

Despicable Me 3, USA 2017, regia  Kyle Balda, Pierre Coffin

Cum știm din seriile trecute, GRU din mare „vilăn” a devenit personaj responsabil, tătic al unor adorabile fetițe și cu o soție care lucrează, cum se putea altfel, ca agent în slujba forțelor binelui, gata să combată pe ăia răii pe toate meridianele.
Adică boring. Ca să mai lungească pelteaua, scenariștii au inventat un frate geamăn lui GRU, pus pe răutăți. În fine, nu sună deloc plauzibil, dar dacă e caz de haz cu minioni, de ce nu, fie și un frate geamăn pentru GRU.
În ciuda puținătății inspirației la capitolul intrigă, filmul nu dezamăgește, căci minionii au spațiu de desfășurare (hai să fiu cârcotaș, se puteau exploata niște situații umoristic încă și mai bine). În rest confruntarea dintre bine și rău se desfășoară alert pe ritmuri haioase din anii 1980, numai bine ca mămicile și tăticii din sala să nu se plictisească alături de puștii lor, care nu au altă alegere decât să râdă copios de aventurile minionilor. 

Ballerina

Ballerina, Canada, Franța 2016, regia Éric Summer și Éric Warin

Daca va vine sa plecati din cinematograf dupa primele 5 minute de film nu suteti de condamnat. Intriga filmului e atat de ieftina (doi orfani care viseaza sa faca cariera la Paris si mai ales sa evadeze din orfelinat, candva pe la sfarsitul secolului al XIX-lea) incat te astepti la ceva absolut plictisitor. Nici mai incolo filmul nu face vreun miracol la nivelul naratiunii, care ramane previzibila si schematica, cu tanara orfana si saraca, dar ambtioasa, care se doreste in corpul de balet al Operei din Paris.

Insa, greu de explicat in cuvinte, filmul este pur si simplu frumos. Ca e vorba de gratia diafana a baletului? O fi vorba de sarmul Parisului? Poate acel un je ne sais quoi frantuzesc? Toate la un loc?

Oricum e un film care merita vazut.

The LEGO Batman Movie

The LEGO Batman Movie, USA 2017, regia Chris McKay

Dupa ce au facut The Lego Movie, cu destula inspiratie zic eu, s-a incercat sa se mai faca ceva publicitate celebrelor caramizi de construit pentru copii.
De data asta insa toata tarasenia miroase a ciorba reincalzita. Lego nu are nicio importanta dramatica in film, e un film pastisa cu supereroi oarecare, cu Lego sau fara. S-au straduit sa presare un numar frumos de gaguri in desfasurarea actiunii, efort de apreciat, si care mai salveaza oarecum lucrurile, dar in total filmul e atat de comun si rasuflat incat nu poti sa nu scapi un cascat spre sfarsit. 

Storks, Berzele

Storks, Berzele, USA 2016, regia Nicholas Stoller, Doug Sweetland

Nu am avut mari așteptări de la această producție care vine de studiourile Warner. Așa că am fost plăcut surprins de calitatea poveștii. Berzele s-au reprofilat pe distribuit telefoane. Mai rentabil decât adus copii.
Lucrurile se încurcă, căci totuși o comandă trebuie livrată. Și eu un copil. Misiune dificilă pentru Junior care își vede ruinate speranțele  de promovare (și berzele sunt angajați, să știți). Prilej de multe aventuri năstrușnice, cu o bandă de lupi zănatici care vrea să captureze copilul și un porumbel isteric care o face pe dedectivul în acest caz.
Sunt o mulțime de momente tratate cu haz și inventivitate care se potrivesc perfect cu mesajul general pozitiv  de  a prețui valorile familiei.

Kubo and the Two Strings

Kubo and the Two Strings, USA 2016, regia Travis Knight

Poveștile japoneze au nevoie de multă gingășie pentru a fi redate. Sunt delicate ca o frunză înroșită de toamnă, suspendată între frumusețea de o clipă în soarele toamnei și iminenta fatalitate a iernii.
Cei de la studiourile Laika, celebri cu Coraline și ParaNorman au primit provocarea.
Într-adevăr imaginile sunt superbe. Jocul cu personaje inspirate din origami este deosebit de reușit. Tot filmul este o pictură japoneză și nu veți regreta că l-ați văzut.
Partea mai slabă este povestea. Scenariștii au încercat să facă dintr-o poveste japoneză o poveste cu acțiune în stil occidental. Și au greșit la capitolul „gingășie” de care aminteam mai sus.

The Red Turtle, Testoasa Rosie

The Red Turtle, Testoasa Rosie, Japonia, Franța, Belgia 2016, regia Michael Dudok de Wit

The Red Turtle este genul de film care împarte publicul în două categorii: cei care spun că e o capodoperă și cei care spun că e o prostie.

Deși produs sub eticheta celebrului și mult premiatului studio Ghibli din Japonia, producția este una eminamente europeană. Dacă e să mă iau după creditele de final, probabil a fost desenat pe undeva prin Ungaria. Principala contribuție artistică japoneză a fost la capitolul Art Director și asta se simte, pentru că imaginile au o poezie incontestabilă. Însă să fim bine înțeleși, chiar și la acest capitol, am vazut destule lucruri mai bune, ca și atmosferă grafică, scoase de studioul Ghibli.

La capitolul dezvoltare narativă lucrurile devin controversate. Filmul este un fel de fabulă filosifică privind sensul vieții, spusă prin povestea fără cuvinte a unui naufragiat pe o insulă pustie care are o întâlnire magică cu o țestoasă roșie. Desigur fiecare e liber să înțeleagă ce dorește din această fabulă. Însă, eu îmi amintesc de copilărie, când citeam fabule, că acestea, pe lângă învățătura morală cuprinsă în ele, mai aveau o calitate: erau destul de scurte, autorul făcând întotdeauna dovada priceperii de a expune concis și puternic mesajul moralizator. Aici e principala problemă a filmului: 80 de minute de fabulă e probabil prea mult pentru orice spectator.

Film prezentat în cadrul festivalului Anim Est.

Ratchet & Clank

Ratchet & Clank, USA , Canada, Hong Kong 2016, regia Kevin Munroe, Jericca Cleland,

Un film bazat pe un joc de calculator, care nu isi propune sa fie o capodopera dar le iese destul de bine. Realizatorii nu si-au batut prea mult capul cu intriga, aia raii vor sa distruga universul (de ce, nu conteaza) iar baiatul simplu si bun viseaza sa ajunga salvatorul galaxiei, ceea ce, evident, se intampla.
Partea buna e ca personajele sunt simpatice. Aia bunii sunt cam fanfaroni si tampitei, noroc cu robotul Clank care ii mai salveaza, aia raii sunt mai mult isterico-excentrici decat rai de-a binelea. Asa ca lucrurile merg placut si colorat pentru spectator, cu paruieli spatiale, si bat pariu ca cei mici nu vor aduce nicio critica filmului.

The Secret Life of pets, Singuri acasă

The Secret Life of Pets, Singuri acasă, USA 2016, regia Yarrow Cheney, Chris Renaud

Despre cum știu să facă animație cei dela Illumination, cei „vinovați”de seria „Despicable Me” nu trebuie să vorbesc mult. Au stilul lor, îl respectă și în acest film, nu mizează pe naturalism ci mai degrabă pe un realism care provine dintr-o viziune grafică îngroșată, oarecum caricaturală.

Povestea nu strălucește ca și construcție narativă, intriga e simplă, dată de faptul că Max, cel mai fericit câine din New York, cum singur își spune, trebuie să facă față momentului când un alt câine, Duke, este adus în casă. De aici seria de dezastre. Cu happy-end desigur.

Tocmai pentru că nu s-au străduit prea mult să găsească motivații speciale în poveste, face ca lucrurile să funcționeze. În fapt e vorba de niște animăluțe care se pierd în marele oraș. Lucrurile pur și simplu se întâmplă. Prilej de gaguri multe, amuzament față de obiceiurile animăluțelor noastre de casă, îndemn să le iubim și mai mult, așa cum sunt ele, cu bune  și mai puțin bune.

Vă veți distra garantat.