The Shape of Water

The Shape of Water, USA 2017, regia Guillermo del Toro, cu Sally Hawkins, Octavia Spencer

 A înnebunit Hollywood-ul! Au ajuns să dea Oscarul la un fel de remake după un film sovietic din 1962, Omul Amfibie, cum bine remarca CTP-ul într-un articol „Efectul apei asupra plămânilor și penisului”. E adevărat că filmul sovietic se căznea să ilustreze cinematografic vulgata marxist-leninistă, acum in The Shape of Water, că de el e vorba, se chinuie cu noului limbaj de lemn al corectitudinii politice.

Să nu fiu greșit înțeles. Guillermo del Toro știe să facă filme, se pricepe să construiască o atmosferă de visare în film, filmul nu e chiar slab de tot. Dar cu o poveste absolut banală, îmbâcsită de clișee, nu are ce să facă mai mult.  Păcat și de muncă actrițelor Sally Hawkins și Octavia Spencer, ambele actrițe de nota 10 în toate aparițiile lor.

În  concluzie, un film oarecare, premiat pe criterii politice.

Paddington

Paddington, Marea Britanie, Franta 2014, regia Paul King, cu Nicole Kidman, Sally Hawkins,

Paddington e un film tocmai bun sa inchei anul. Are o atmosfera de sarbatoare si basm, in final ninge, ce putea fi mai bun?

Ursuletul gasit in gara Paddington din Londra e celebru in literatura pentru copii anglo-saxona. Ecranizarea avea de raspuns unor astepari mari, si, zic,eu producatorii s-au descurcat bine. Desigur nu originalitatea povestii e punctul tare intr-un film de copii, ci felul cum este spusa. Sunt momente umoristice bune (cel cu ursuletul adapostit intr-o ghereta a soldatilor din garda de la Buckingham este memorabil), sunt momente duioase. Dar mai ales este o grija extraordinara pentru detaliile de scenografie, care par un decor de desen animat, care participa efectiv la emotia filmului. De la casuta colorata a familiei Brown, care il adopta pe ursulet, pina la atmosfera gotica din jurul personajului negativ, intruchipat bine de Nicole Kidman. Muzica participa excelent la actiunea filmului.

Fiti din nou copii si uitati-va la Paddington!

Blue Jasmine

Blue Jasmine, USA 2013, Regia Woody Allen, Cu Cate Blanchet, Alec Baldwin, Peter Sarsgaard, Sally Hawkins,

Blue Jasmine este intr-o anumita masura "Un tramvai numit dorinta" dar spus altfel, unde miza narativa este alta. Este vorba de o doamna din inalta societate (Jasmine- Cate Blanchet) care dupa faliment si sinuciderea sotului incurcat in afaceri tenebroase se retrage la sora ei care duce o modesta viata, fara pretentii, in San Francisco. Nu confictul dintre stilurile de viata este miza, ca in drama din care se inspira, ci imposibila salvare din propria existenta. Suntem damnati sa fim ceea ce suntem, rechini ai finantelor sau existente mizerabile limitate la felia de pizza, alegerile sunt facute, compromisurile nu exista, sau nu sunt decat calea spre autodistrugere. Un film care nu lasa nici o speranta, inconfortabil, o capodopera a lui Woody Allen care si-a gasit in Cate Blanchet actorul perfect pentru aceasta drama care se indreapta spre "unhappy end" cu aceeasi eleganta cu care se pregateste deznodamantul unei drame antice. 

Made in Dagenham

Made in Dagenham, Marea Britanie, 2011. Regie: Nigel Cole. Cu: Imelda Staunton, Sally Hawkins, Andrea Riseborough, Bob Hoskins, Jaime Winstone, Daniel Mays, Rosamund Pike.

Povestea unor muncitoare la o secţie a uzinelor Ford din anul 1968 în lupta lor pentru a obţine o mărire de salariu, şi ai ales pentru demnitate nu pare prea ofertantă. Şi totuşi Made in Dagenham este un film la superlativ.
Scenariul reuşeşte performanţa de a face dintr-o poveste relativ anostă, o naraţiune captivantă, umană, fără dramatism fals, fără trucuri ieftine. Identificarea cu personajele este imediată şi fără rezerve.
Regizorul, Nigel Cole, are deja un mare succes la activ, Fetele din calendar, recrează fantastic atmosfera de anii 60, şi spune povestea cu realism şi economie demijloace concetrând filmul pe personaje, conferind umanitate unei drame unde se poate cădea uşor în tezism.

În fine Sally Hawkins întrupează pe lidera (Rita O'Grady) muncitoarelor. Joc fabulos ţinând echilibrul între modestia unei femei fără şcoală, cu o viaţă mai degrabă chinuită, şi necesitatea de a umple ecranul cu o prezenţă dramatică.
Mai cunoscuţii Geraldine James şi Bob Hoskins asigură suportul în mod admirabil. Un film în tradiţia lui Full Monty, cu destul momente in care probleme serioase sunt abordate in nota comica, neaparat de vazut.