Tenet

 Tenet, regia Christopher Nolan. Cu John David Washington, Robert Pattinson, Elizabeth Debicki, Juhan Ulfsa, Kenneth Branagh,

E un film în care se vede marca Christopher Nolan , acțiune, idei, superb pe ecran, muzica excelenta. 

Subiectul e obsesia lui Nolan, jocul cu timpul. Singurul minus este ca de aceasta data se joaca extrem , încât risca sa devina obositor pentru unii spectatori. Nolan, căci el este și scenarist, imaginează posibilitatea ca pentru anumite lucruri sau persoane timpul sa fie inversat, sa se deruleze invers decât pentru ceilalți. Aceasta ipoteza da naștere unor situații care asigura un spectacol cinematografic pe cinste. Finalul încununează filmul cu o scena de lupta în care o parte din armata lupta în timpul nostru în timp ce o alta echipa este "inversata" și acționează intr-un timp care curge invers. Va asigur ca merita văzut. 

Probabil cel mai bun film al anului acesta lipsit de producții cinematografice.

Murder on the Orient Express

Murder on the Orient Express, USA 2017, regia Kenneth Branagh, cu Kenneth Branagh, Penélope Cruz, Michellle Pfeiffer, Willem Dafoe, Daisy Ridley, Jonny Depp, Josh Gad, Judi Dench, Manuel Garcia-Rulfo

Crima din Orien Express e un clasic literar, Mai are ecranizari la activ pentru cinema si televiziune. Poti sa spui ceva in plus fata de talentul marei Agatha Christie?
Kenneth Branagh dovedeste ca da, se poate, fiind in acelasi timp fidel cartii. Este fara indoiala o transpunere clasica, fara ambitia de a reinventa naratiunea celebrului roman. Plus o placuta atmosfera de epoca. Insa Kenneth Branagh face din aceasta scriere politista o drama in care Hamlet s-ar regasi cu usurinta. To be or not to be... se intreaba in definitiv si detectivul Hercules Poirot, si nu numai in sensul de a afla cine este criminalul.
Cum e vorba de Kenneth Branagh, un numar frumusel de actori mari s-au inghesuit sa prinda un loc pe afis ca sa se impartaseasca din si la ceea ce este fara indoiala un act artistic. Cu o astfel de distributie, trebuie sa recunoastem ca e greu sa dai gres.
Va invit sa va delectati!

Dunkirk

Dunkirk, USA, Marea Britanie, Franța, Olanda 2017, regia Christopher Nolan, cu Tom Hardy, Kenneth Branagh, Mark Rylance, Fionn Whitehead, Harry Styles, 

Christopher Nolan confirmă că este un regizor de mare calibru și dă ceea ce este, în opnia mea, filmul anului, cel puțin din ceea ce am văzut până acum pe ecrane.

Eu o să subliniez aici doar două aspecte, dar vă asigur că este un film la care trebuie să mergeți din mai multe motive, fie pentru o poveste bine închegată care se desfășoară ca o dramă antică, fie pentru actorii mai cunoscuți sau mai puțin cunoscuți (dar promițători) de pe afiș, fie pentru scene impresionante de acțiune în timp de război.

Nu vă povestesc eu aici ce e cu Dunkirk, în orice caz e cu nemții și englezii (plus francezii) în al doilea război mondial. De fapt nici nu prea contează, și aici e marele talent al lui Christopher Nolan, care refuză cu desăvârșire tentația unei epopei istorice, făcând un film despre individ și supraviețuire, care, așa cum ne va spune cineva în film la sfârșit, este suficient pentru a fi un erou. Nolan alege o perspectivă exclusiv subiectivă și individuală asupra evenimentelor, pe care o pune în film într-o narațiune în care succesiunea temporală are doar o importanță relativă, refuzând astfel spectatorului vreo perspectivă istoricizată sau istoricizantă asupra evenimentelor. Este un film exclusiv despre oameni și alegerile lor, un film aproape intim, în care războiul e doar un fundal; și de aici o receptare emoțională fără egal a filmului.

Al doilea lucru care trebuie menționat este muzica lui Hans Zimmer, cel folosit de Nolan și la capodopera Inception, care adaugă un aer suprarealist filmului, plasând și mai mult spectatorul în câmpul receptării subiective a evenimentelor. 

De nota 10.

Cinderella

Cinderella, USA 2015, regia Kenneth Branagh, cu Lily James, Cate Blanchett, Helena Bonham Carter, 

Cred că pariul lui Kenneth Branagh a fost să facă un film aşa cum l-ar fi făcut Walt Disney, dacă ar fi dorit să facă Cenuşăreasa cu actori şi nu o animaţie.
Rezultă un film ciudat pe alocuri, filmat ca în anii 1960, dar cu efecte speciale din 2015. Totuşi una peste alta e un pariu câştigat: e un film care are magia filmelor Disney din perioada "clasică" a studiorilor, cu o atmosferă de basm cum rar se mai întâlneşte astăzi chiar şi în filmele pentru copii. Posibil, Walt Disney dacă era producător al filmului ar fi acceptat să lanseze filmul aşa cum l-a făcut Branagh.

Thor

Thor, SUA, 2011.Regie: Kenneth Branagh. Cu: Anthony Hopkins, Natalie Portman, Chris Hemsworth, Ray Stevenson, Idris Elba, Rene Russo, Kat Dennings.

Un film în care ciocanul lui Thor joacă rolul principalul. Nu vă gândiţi la prostii, e vorba de mitica armă a zeului nordic Thor, sub formă de ciocan, numită şi Mjöllnir, dar nu vă chinuiţi cu pronunţia, eu aş încerca varianta miau-niau. E adevărat că zeul se poartă pe alocuri numai în blugi şi la bustul gol, numai bine cât să pună în valoare fizicul blond, anume cât să se îndrăgostească domniţa Natalie Portman de dânsul, ce să mai vorbim că ştie să sărute mâna elegant la cucoane, adică aşa cum trebuie să fie un erou irezistibil.

În altă ordine de idei trebuie remarcat că pe meleagurile extraterestre politica se face mai cinstit, cu ciocanul,cu ciomagul, şi alte bune practici contondente, doar fratele lui Thor, Loki,  cu trucurile lui de vrăjitor de doi bani de bâlci provincial seamănă oarecum cu personajele dâmboviţene, aşa mic şi plin de frustrări cum este.

Prin film se învârt şi nişte indivizi împrumutaţi de la Men in Black însă nici ei nu ştiu prea bine cu ce scop în afară de acela de avea pe cine cafti Thor.

În rest agitaţie mare, zeii ba zboară, ba se dau cu fundul de pământ, lasere contra ciocane, Kenneth Branagh pe afiş, dar în mod hotărât nu e Hamlet.