Birdman/Omul pasare

Birdman, USA 2014, regia Alejandro González Iñárritu, cu Michael Keaton, Zach Galifianakis, Edward Norton, Emma Stone, Naomi Watts, Andrea Riseborough

Cu atatea vedete pe afis, si atatea nominalizari la Oscar nu puteam sa ratez acest film. Am plecat din sala de cinema cu sentimente amestecate.

Filmul sufera de pretiozitate. Este ca si personajul principal: un actor care vrea cu tot sufletul sa fie "autentic", insa gesturile sale nu sunt receptate decat ca acte de vedeta in cautarea succesului. Asa si filmul. Iti vine sa dai in cap regizorului, ca in scena de deschidere a filmului, pentru ca a tinut cu tot dinadinsul sa supraliciteze tema suferintei artistului care nu se poate autentifica in fata celorlalti decat in nefiinta. Putea fi un film bun poate chiar excelent despre conditia actorului (artistului) daca regizorul s-ar fi limitat la un film realist. Insa
Iñárritu este suprarealist, si filmul sau parca tipa din fiecare cadru: nu-i asa ca Michael Keaton e genial? (chiar este), nu-i asa ca nimeni nu poate amesteca ca mine tehnicile de filmare? (e filmat superb), nu-i asa ca muzica filmului e o experienta extatica? (solo-ul de tobe care ne insoteste tot filmul chiar este). E un film care va gasi in mod sigur oameni care sa spuna ca le-a placut (mult) dar si multi oameni care sa spuna ca e "o prostie".