Favorita

Favorita, UK, USA 2018, regia Yorgos Lanthimos, cu Olivia Colman, Rachel Weisz, Emma Stone,

Acum știți că Olivia Colman s-a ales cu un Oscar pentru rolul de Queen Anne din film. De fapt toate cele trei actrițe meritau un premiu Oscar.

Ce fel de film e Favorita? În esență e un film despre sex și putere. Cum știți bine cuplul asta face parte din străfundurile psihologiei asa că e material de lucru cât cuprinde. Ca să fie dincolo de tot ce s-a mai făcut, e despre sex și putere la genul feminin. Yorgos Lanthimos se descurcă excelent, deși pe ici pe colo nu rezista să bage niște chestii artsy în mod gratuit. Eu personal i-aș fi dat și Oscarul pentru cel mai bun film, dar e un film britanic, și juriul cu statuile a preferat un film american ca tema și producție.

Deși narativ situat la începutul sec. al XVIII-lea filmul nu va obosește cu prea multa acțiune istorică, doar atât cât sa creeze un cadru pentru conflictul din film. De fapt Queen Anne nu e un personaj de prima mână în istoriografia britanică, englezii probabil fiind mai familiarizați cu anecdotele despre aceasta regină, decât cu actele sale politice.

Pentru că esența povestii este triunghiul amoros dintre regină, favorita sa și veche prietenă Sarah și mai noua favorită Abigail. Da, un triunghi amoros exclusiv feminin. Sper ca v-am făcut curioși și o sa mergeți în cinematograf sa vedeți filmul.

Youth, Tinereţe

Youth, Tinereţe, Italia, Franţa, Marea Britanie 2015, regia Paolo Sorrentino, cu Michael Caine, Harvey Keitel, Rachel Weisz

Paolo Sorrentino rămâne fidel crezului său de a face film doar pentru valoarea estitică a creaţiei. După ce a fost aclamat şi premiat cu "La Grande Bellezza", revine în acelaşi ton cu Youth.
Tinereţea este o formă de estetic.  Dar şi dacă nu ne mai bucurăm de ea în mod direct, prin trecerea inevitabilă a timpului, asumarea estetică a existenţei aduce un altfel de tinereţe. Estetism consumat fie în mod vulgar prin admirarea trupului gol al unei femei frumoase, precum în scena  cu cei doi bătrânei la vârsta bilanţurilor şi al asumării ratării, jucaţi admirabil de Michael Caine şi Harvey Keitel, privind pe Madălina Ghenea intrând în piscină aşa cum a lăsat-o mama natură.
Un film construit ca o trimitere evidentă la romanul "Muntele vrăjit", dar unde nu e în joc crepusculul unui secol frământat de idei absolute care stă să moară în hecatomba Primului război mondial, ci însuşi esteticul ca mod de viaţă, care pare să dispară (dar există şi speranţă) într-o civilizaţie prea grăbită să pună mâna pe formele materiale ale succesului.
Un răspuns sigur nu există, regizorul se fereşte de orice tezism, alegerea e personală. 

Oz:The Great and Powerful, Grozavul si puternicul Oz

Oz:The Great and Powerful, Grozavul si puternicul Oz, SUA 2013, Regia Sam Raimi, Cu Mila Kunis, Rachel Weisz, Michelle Williams, James Franco

Superb colorat, cu o inventivitate adecvata basmului, povestea vrajitorului Oz, recent aparuta pe ecrane este un spectacol care nu trebuie ratat.

Filmul se vrea un prequel al filmului clasic "Vrajitorul din Oz", o poveste inainte de poveste, care ne explica cum a ajuns vrajitorul in tinutul cu orase de smarald.

O mentiune speciala pentru James Franco, care arata ca poate mai mult decat roluri usurele din filme de actiune, care este un Oz cat se poate de simpatic bun cat trebuie sa fie un personaj pozitiv din basme, desi nu lipsit de slabiciuni umane.

Filmul rateaza "la mustata" sa fie o capodopera, pentru ca Sam Raimi, cunoscut pentru succesele cu Spider-Man, nu rezista tentatiei unui final rezolvat dupa toate regulile filmelor de actiune cu supereroi, adica dupa o portie consistenta de inventivitate cinematografica, un final cu plictiseala unei cafteli intre bine si rau. Cu toate acestea e un film de vazut. 

Agora

Agora, Spania-Malta, 2009.Regie: Alejandro Amenabar.Cu: Rachel Weisz, Max Minghella, Oscar Isaac, Ashraf Barhom, Michael Lonsdale.

Desi filmul apare a fi destul de tezist, cu un mesaj foarte transparent privind toleranta si liberatetea de gandire, Amenabar reuseste sa construiasca o poveste cinematografica puternica. Pentru cine nu a fost prea pasiont de antichitati, Hypatia, eroina filmului, a fost ultima reprezentanta celebra a scolii de filozofie din Alexandria antica, care a murit datorita persecutiilor la care erau supusi cei care ramasesera pagani de catre crestinii care devenisera majoritari in aceasta veche si celebra cetate antica. Un subiect care indeamna la a cadea in tezism ieftin. Totusi insistenta lui Amenabar asupra caracterului puternic al eroinei (ajutat si de jocul bun al lui Rachel Weisz), asupra momentelor dramatice, salveaza filmul de la derizoriu. Iar planurile in care deasupra agitatiei si pasiunilor umane camera se departeaza pina intr-un efect vizual cum ar fi privita planeta noastra din Cosmos dau momentul de respiro si de reflectie necesar spectatorului.