1917

1917, USA, UK 2019, REGIA Sam Mendes

E cu Benedict Cumberbatch,...
Sau asa scrie pe generic. Deci, intri în sală, ca să vezi doi băiețoi cu accent British care primesc nu știu ce misiune în Primul Război Mondial. Intriga e trasa de par mai ceva ca în jocurile video când trebuie sa treci la next level, dar e totul recitat de Colin Firth, care desigur vorbește mai clar decât în Discursul Regelui. Asa ca ii iertam.
Baietoii merg pe front trecând prin tot ceea ce recuzita putea sa inventeze ca scene de război, asa cum sta bine unui film de război făcut acum 90 de ani, sau în 2019. Trece pe ecran Mark Strong, trece și un indian, nici urma de Cumberbatch. La un moment dat apare și o gagica pe ecran. Nu-i asa ca nu puteau rata scena cu nenorocita mama prinsa între liniile frontului? Într-un târziu apare și Cumberbatch, zice vreo doua replici și gata. Filmul. Care se termina cum a început pe pajiște la țigară. Bucolic, cercul vieții, înțelegeți voi. Ce nu am înțeles e de ce e acest film atât de lăudat.

Kingsman: Serviciul secret

Kingsman: The Secret Service, Kingsman: Serviciul secret, USA, Marea Britanie 2014, regia Matthew Vaughn, cu Colin Firth, Mark Strong, Samuel L. Jackson, Michael Caine, Taron Egerton,

Kingsman face parte din seria filmelor care parodiază filmele cu spioni stil James Bond. Si o face cu stil (britanic) amintindu-ne ca "The suit is the modern gentleman's armour."

Glume bunicele, satira politica (la toti politicienii, in frunte cu Obama, le bubuie capul la propriu), satira mondena cu o lady bodyguard, killer de profesie, care dispune de niste picioare a la Oscar Pistorius. Si o printesa, naughty, naughty, care sa sarute eroul la final dupa ce salveaza lumea (ba chiar e dispusa la mai mult!)

Magic In The Monlight

Magic In The Monlight, USA 2014, regia Woody Allen, cu Colin Firth, Emma Stone

Woody Allen nu poate sa faca filme care sa iti para rau ca le-ai vazut. Desi nu mai repeta performanta unui film capodopera ca anul trecut in Blue Jasmine, aceasta poveste romantica, cu un magician si o escroaca spiritista,  este despre ceea ce ii place lui Woody Allen sa povesteasca: viata e o scena, iar noi suntem actori in ea. Si evident despre tensiunea dintre rolul pe  care il jucam pe aceasta scena, ceeea ce suntem cu adevarat, si, mai ales, ceea ce am dori sa fim.

Arthur Newman

Arthur Newman, SUA 2012, regia Dante Ariola, Cu Colin Firth si Emly Blunt

In afara de faptul ca in film joaca Emily Blunt si Colin Firth filmul este un zero absolut, pe care cei doi actori nu au cum sa-l umple oricat de simpatici ne sunt. Ceva despre un barbat la varsta mijlocie  (Colin Firth) care isi paraseste viata monotona pentru o aventura sub un nume fals, in cursul careia intalneste o tanara "ciudata" (Emily Blunt) prilej de cateva scene de amor intre cei doi, ca sa ajunga la concluzia, moralizatoare, ca totusi e bine sa-si asume responsabilitatile existentei "reale".  Si chiar daca vedeti filmul prezentat cu eticheta "comedie" pe diverse site-uri va spun ca nu e nimic de ras, ci doar o mare plictiseala.

Tinker, Tailor, Solder, Spy

Tinker, Tailor, Solder, Spy, Marea Britanie, 2011. Regie: Tomas Alfredson. Cu: Gary Oldman, Colin Firth, Tom Hardy, John Hurt, Mark Strong, Toby Jones, Kathy Burke.

Nu sunt chiar un admirator al filmelor cu spioni. Si in cazul lui Tinker, Tailor, Solder, Spy nu pentru povestea politista m-am indemnat spre cinematograf. O poveste destul de buna, unde adevarata primejdie nu vine de la inamic, ci chiar de la colegii spioni, care, in jocurile lor de putere, in calitate de stapani ai secretelor, incep sa se creada si stapani ai binelui si raului si sa actioneze intr-o zonă unde considerentele morale incetează să mai fie relevante pentru ei (din fericire sunt relevante pentru altii si rorul se termina cu bine).

Interesante sunt insa alte lucruri. 

In primul rand in distributie este crema actorilor britanici, unde pina si roluri episodice sunt detinute de actori de prima mana. Si un actor mare se vede in scena si chiar daca face doar sa duca un pahar cu apa. 

Pe de alta parte este un film de atmosfera. Povestea este taiata nervos pentru a puncta starea de suspiciune generalizata (nici chiar vanatorul de cartite nu e ferit de suspiciunea de a fi el insusi cartita din serviciul secret britanic).

Mai mult regia este atenta la detalii si reconstituie exemplar atmosfera de epoca a anilor 70.

Discursul regelui

Discursul regelui/The King's Speech, Marea Britanie-Australia-SUA, 2010.
Regie: Tom Hooper. Cu: Colin Firth, Geoffrey Rush, Helena Bonham Carter, Derek Jacobi, Paul Trussell, Jennifer Ehle, Charles Armstrong.

Regal actoricesc. Colin Firth şi Geoffrey Rush sau Geofrrey Rush şi Colin Firth pentru că e greu de spus cine deţine rolul principal în această poveste despre cum un om (nu unul oarecare ci tocmai regele George al VI-lea al Marii Britanii) întruchipat de Colin Firth îşi depăşeşte handicapul unei vorbiri greoaie, mai ales în public, cu ajutorul unui nonconformis logoped australian,Lionel Logue, jucat de Geoffrey Rush (cei mai mulţi probabil îl ştiţi ca fiind căpitanul Barbossa în Piraţii din Caraibe).

Principala acţiune a filmului constă în  întâlnirile dintre cei doi, şi cu talentul celor doi actori acestea devin  mai interesante şi mai captivante decât cea mai fierbinte scenă de acţiune din cine ştie ce megaproducţie cu superbuget şi efecte speciale de zeci de milioane de dolari. Dialogul  curge firesc, replicile curg una din alta, atitudinile se completează perfect.

Regia are meritul că ştie să pună în valoare acest joc. Scenariul este partitura de calitate pentru cei doi virtuozi, fără accente false, fără rezolvări facile sau melodramatice. Progresele în calitatea discursului nu sunt spectaculoase, regele învaţă însă, pe lângă tehnica de a vorbi onorabil în public, mai ales atitudinea de a fi rege.(Nu trebuie uitat că George al VI-lea a devenit rege după abdicarea fratelui său mai mare, deci fiind oarecum nepregătit pentru rol). Relaţiile umane sunt aşa cum trebuie să fie, corecte sau mai tensionate, prietenia dintre cei doi nu înseamnă că logopedul se trage de şireturi cu regele, cum ar fi facil de exploatat o astfel de poveste, prietenia se manifestă prin respect reciproc, inclusiv în a-şi cunoaşte fiecare locul. Dramatic şi amuzant pe alocuri scenariul ţine spectatorul în priză.

Fără îndoială filmul merită aprecierile generale care i-au fost aduse.