1917

1917, USA, UK 2019, REGIA Sam Mendes

E cu Benedict Cumberbatch,...
Sau asa scrie pe generic. Deci, intri în sală, ca să vezi doi băiețoi cu accent British care primesc nu știu ce misiune în Primul Război Mondial. Intriga e trasa de par mai ceva ca în jocurile video când trebuie sa treci la next level, dar e totul recitat de Colin Firth, care desigur vorbește mai clar decât în Discursul Regelui. Asa ca ii iertam.
Baietoii merg pe front trecând prin tot ceea ce recuzita putea sa inventeze ca scene de război, asa cum sta bine unui film de război făcut acum 90 de ani, sau în 2019. Trece pe ecran Mark Strong, trece și un indian, nici urma de Cumberbatch. La un moment dat apare și o gagica pe ecran. Nu-i asa ca nu puteau rata scena cu nenorocita mama prinsa între liniile frontului? Într-un târziu apare și Cumberbatch, zice vreo doua replici și gata. Filmul. Care se termina cum a început pe pajiște la țigară. Bucolic, cercul vieții, înțelegeți voi. Ce nu am înțeles e de ce e acest film atât de lăudat.

The Brothers Grimsby

The Brothers Grimsby, UK 2016, regia Louis Leterrier, cu Sacha Baron Cohen, Mark Strong

Un film care stă cu "cinste" lângă Borat, filmul care l-a făcut celebru pe  Sacha Baron Cohen.
Aceleaşi glume la limita suportabilului, un joc cu limitele bunului simt. De data aceasta ţinta satirii sunt filmele "cu spioni", obiceiurile claselor populare din Marea Britanie (cu înţelegere) şi snobismul claselor de sus.
Dacă vă plac glumele cu conotaţii sexuale, violente şi uneori scabroase,  aveţi o porţie de râs garantat. Dacă nu gustaţi aşa ceva, evitaţi.

Kingsman: Serviciul secret

Kingsman: The Secret Service, Kingsman: Serviciul secret, USA, Marea Britanie 2014, regia Matthew Vaughn, cu Colin Firth, Mark Strong, Samuel L. Jackson, Michael Caine, Taron Egerton,

Kingsman face parte din seria filmelor care parodiază filmele cu spioni stil James Bond. Si o face cu stil (britanic) amintindu-ne ca "The suit is the modern gentleman's armour."

Glume bunicele, satira politica (la toti politicienii, in frunte cu Obama, le bubuie capul la propriu), satira mondena cu o lady bodyguard, killer de profesie, care dispune de niste picioare a la Oscar Pistorius. Si o printesa, naughty, naughty, care sa sarute eroul la final dupa ce salveaza lumea (ba chiar e dispusa la mai mult!)

Closer to the Moon

http://www.mandragoramovies.com/

Closer to the Moon, USA, Romania, Polonia, 2014, regia. Nae Caramfil, cu Vera Farmiga, Mark Strong, Anton Lesser

Nae Caramfil a ajuns să facă film în America. Şi în mod sigur merită. Cred că e singurul regizor de pe la noi care a dovedit că ştie să facă filme bune pentru public şi nu pentru festivaluri.

Closer to the Moon foloseşte ca poveste de fundal isprava marelui jaf bancar din perioada comunistă şi felul cum comuniştii au înţeles să facă un film "educativ" în care să reconstituie jaful. Dacă ne gândim bine lui Nae Caramfil îi place să facă filme despre filme.

Însă nu vă aşteptaţi la un film despre comunism. Povestea şi atmosfera de comunism de anii 50 sunt doar un fundal şi un pretext. Filmul este unul despre liberatate, în stilul filmelor americane care preamăresc libertatea asumată în toată splendoarea ei, fie şi cu preţul vieţii. Plus un film despre cum se face un film, ca joc al aparenţelor, şi autoironic, căci filmul reconstituire comunist se face fără regizor, care e mai tot timpul beat.

Bine jucat, vedetele Vera Farmiga şi Merk Strong îşi intră bine în rol, cu o menţiune pecială pentru Anton Lesser (îl ştiţi de pe la seriale BBC) care joacă excepţional rolul de Securist român încât mai tot timpul m-am întrebat ce actor român o fi ăsta (mimica şi atitudinea sunt atât de româneşti, încât nu am putut să cred că un strâin le poate surprinde atât de bine).

Să sperăm că Nae Caramfil va vinde bine acest film în America, are toate şansele să fie aşa cu o promovare adecvată, şi va mai avea şanse să facă şi alte filme, captând în acelaşi timp şi mai multă încredere de la producătorii de peste ocean.

John Carter

 Regia:

Andrew Stanton, Cu:  Taylor Kitsch, Lynn Collins and Willem Dafoe

Deoarece am vazut ca e un film regizat de Andrew Stanton, care a făcut minuni în animaţie (Finding Nemo, Wall-e) mi-am spus: Forţa fie cu tine, şi am intrat la această producţie care după trailer părea un cocktail Star Wars, Avatar şi Dune. 

Nu a fost chiar atât de dramatic pentru nervii mei, cât ar fi putut să fie. În cele două ore şi ceva cât are filmul, am reuşit să nu casc, deşi cam totul era deja vu, la fel de interesant ca emisiunile de după revelion "Dacă doriţi să revedeţi".

Se pare că în materie de creativitate, SF-ul cinematografic suferă de retard mintal la nivelul vremurilor când Lucas scotea Star Wars. 

Geaba se scrie peste tot că e un film tribut marelui Burroughs, şi romanului său A PRINCESS OF MARS, apărut acum fix 100 de ani, personajul e gol precum confratele său Tarzan care umbla numai în chiloţi.

Partea bună e că John (Taylor Kitsch- numele Kitsch e o predestinare pentru astfel de roluri) ţopăie tot filmul ca o lăcustă, iar Lynn Collins are ochii albaştri. Carter e puternic (cât permit efectele speciale) şi tandru, iar Mark Strong e chel de-a binelea, dar ne manifestăm  înţelegerea că numai cu salariul din filmele europene nu poţi să trăieşti decent la Londra, aşa că faci un ban cinstit în dudele de peste ocean).

Tinker, Tailor, Solder, Spy

Tinker, Tailor, Solder, Spy, Marea Britanie, 2011. Regie: Tomas Alfredson. Cu: Gary Oldman, Colin Firth, Tom Hardy, John Hurt, Mark Strong, Toby Jones, Kathy Burke.

Nu sunt chiar un admirator al filmelor cu spioni. Si in cazul lui Tinker, Tailor, Solder, Spy nu pentru povestea politista m-am indemnat spre cinematograf. O poveste destul de buna, unde adevarata primejdie nu vine de la inamic, ci chiar de la colegii spioni, care, in jocurile lor de putere, in calitate de stapani ai secretelor, incep sa se creada si stapani ai binelui si raului si sa actioneze intr-o zonă unde considerentele morale incetează să mai fie relevante pentru ei (din fericire sunt relevante pentru altii si rorul se termina cu bine).

Interesante sunt insa alte lucruri. 

In primul rand in distributie este crema actorilor britanici, unde pina si roluri episodice sunt detinute de actori de prima mana. Si un actor mare se vede in scena si chiar daca face doar sa duca un pahar cu apa. 

Pe de alta parte este un film de atmosfera. Povestea este taiata nervos pentru a puncta starea de suspiciune generalizata (nici chiar vanatorul de cartite nu e ferit de suspiciunea de a fi el insusi cartita din serviciul secret britanic).

Mai mult regia este atenta la detalii si reconstituie exemplar atmosfera de epoca a anilor 70.