Jackie

Jackie, USA 2016, regia Pablo Larrain, cu Natalie Portman, Peter Sarsgaard

Jackie este un film care se vrea sofisticat, facut cu gandul la Oscaruri. Intr-adevar drama personala a sotiei presedintelui american J.F. Kennedy, asasinat in 1963, in contextul acestui eveniment dramatic, este un subiect de film extraordinar.
Este ocazia de a diseca, in circumsatante cu totul extraordinare, un caracter in ipostaza de femeie, Prima Doamna, sotie, vaduva, mama, crestina, si, de ce nu, personaj histrionic. O abordare psihologizanta compusa ca la carte.
Un film ofertant, si extraordinar facut ca realizare actoriceasca, pentru Natalie Portman (care se transforma in Jackie Kennedy), cu un partener pe masura in Peter Sarsgaard in rolul lui Bobby Kennedy, fratele presedintelui asasinat.
Totusi este e un film care isi propune foarte mult (prea mult) pentru spatiul unei povesti cinematografice, care devine astfel oarecum fara miza pentru spectator, pierdut in multimea de nuante. Mirajul Camelotului, servit ca explicatie in final, pentru a uni oarecum acest melanj, explica orice si nimic.

Thor: The Dark World

Thor: The Dark World, SUA 2013, regia Alan Taylor, cu Chris Hemsworth, Natalie Portman, Tom Hiddleston

Thor face ce stie el mai bine, isi arata muschii bine lucrati la sala, Natalie Portman suspina pe langa el (romantismul dintre cei doi e echivalent cu imbratisarea dintre matura si faras), ala raul binevoieste s-o mierleasca pina la sfarsit, Stellan Skarsgard se fataie in chiloti, iar Loki se tine de pacaleli mai ceva ca un politician in campanie electorala.

La Multi Ani!

Thor

Thor, SUA, 2011.Regie: Kenneth Branagh. Cu: Anthony Hopkins, Natalie Portman, Chris Hemsworth, Ray Stevenson, Idris Elba, Rene Russo, Kat Dennings.

Un film în care ciocanul lui Thor joacă rolul principalul. Nu vă gândiţi la prostii, e vorba de mitica armă a zeului nordic Thor, sub formă de ciocan, numită şi Mjöllnir, dar nu vă chinuiţi cu pronunţia, eu aş încerca varianta miau-niau. E adevărat că zeul se poartă pe alocuri numai în blugi şi la bustul gol, numai bine cât să pună în valoare fizicul blond, anume cât să se îndrăgostească domniţa Natalie Portman de dânsul, ce să mai vorbim că ştie să sărute mâna elegant la cucoane, adică aşa cum trebuie să fie un erou irezistibil.

În altă ordine de idei trebuie remarcat că pe meleagurile extraterestre politica se face mai cinstit, cu ciocanul,cu ciomagul, şi alte bune practici contondente, doar fratele lui Thor, Loki,  cu trucurile lui de vrăjitor de doi bani de bâlci provincial seamănă oarecum cu personajele dâmboviţene, aşa mic şi plin de frustrări cum este.

Prin film se învârt şi nişte indivizi împrumutaţi de la Men in Black însă nici ei nu ştiu prea bine cu ce scop în afară de acela de avea pe cine cafti Thor.

În rest agitaţie mare, zeii ba zboară, ba se dau cu fundul de pământ, lasere contra ciocane, Kenneth Branagh pe afiş, dar în mod hotărât nu e Hamlet.

Lebăda neagră

Lebăda neagră/Black Swan, Regie: Darren Aronofsky.
Cu: Natalie Portman, Mila Kunis, Winona Ryder, Vincent Cassel, Toby Hemingway, Ksenia Solo, Barbara Hershey.

Filmul face din metafora comuniunii artistului cu rolul său un coşmar psiho-horror. Aronofsky ştie să ţină camera după personaj, sau mai corect, să tragă personajul în camera de filmat, astfel încât unghiul de vedere al spectatorului  să se integreze în scenă, cu atât mai terifiante fiind senzaţiile. Bine jucat, filmul este de maxim interes pentru amatorii genului. Personal nu sunt un fun al poveştilor pseudo-psihologice cu găselniţe puţin credibile pentru a agăţa privitorul într-un spectacol care până la urmă nu face decât să exploateze oroarea primară.