Finding Dory

Finding Dory, USA 2016, regia Andrew Stanton, Angus MacLane,

Finding Dory este, cred eu, cea mai reusita productie, din seria celor care au incercat sa faca din personaje secundare din filme de animatie de succes mai vechi, vedete ale unor noi filme. Cei de la Pixar au luat pe Dory din supersuccesul lor, Finding Nemo, si i-au dedicat un film.

E adevarat ca au aruncat la lupta asta cu rezultat indoielnic, unde multi au esuat lamentabil in incercari cinematografice similare, pe un greu al studiolui, Andrew Stanton, si se vede.

Dory, cea care asigura momente comice in postura de personaj secundar in primul film, acum are propria poveste. Desigur povestea reia tema unei cautari, aici, Dory cea uituca se regaseste in primul rand pe sine.

Caraceterele cele noi, in mai ales ursuzul octopod Hank, sunt bine dezvoltate, astfel ca filmul evita sa devina o ciorba reincalzita.

Dory e amuzanta, si are un film intreg pentru ea.

Filmul este o lectie cum se poate face un sequel de cea mai buna calitate.

John Carter

 Regia:

Andrew Stanton, Cu:  Taylor Kitsch, Lynn Collins and Willem Dafoe

Deoarece am vazut ca e un film regizat de Andrew Stanton, care a făcut minuni în animaţie (Finding Nemo, Wall-e) mi-am spus: Forţa fie cu tine, şi am intrat la această producţie care după trailer părea un cocktail Star Wars, Avatar şi Dune. 

Nu a fost chiar atât de dramatic pentru nervii mei, cât ar fi putut să fie. În cele două ore şi ceva cât are filmul, am reuşit să nu casc, deşi cam totul era deja vu, la fel de interesant ca emisiunile de după revelion "Dacă doriţi să revedeţi".

Se pare că în materie de creativitate, SF-ul cinematografic suferă de retard mintal la nivelul vremurilor când Lucas scotea Star Wars. 

Geaba se scrie peste tot că e un film tribut marelui Burroughs, şi romanului său A PRINCESS OF MARS, apărut acum fix 100 de ani, personajul e gol precum confratele său Tarzan care umbla numai în chiloţi.

Partea bună e că John (Taylor Kitsch- numele Kitsch e o predestinare pentru astfel de roluri) ţopăie tot filmul ca o lăcustă, iar Lynn Collins are ochii albaştri. Carter e puternic (cât permit efectele speciale) şi tandru, iar Mark Strong e chel de-a binelea, dar ne manifestăm  înţelegerea că numai cu salariul din filmele europene nu poţi să trăieşti decent la Londra, aşa că faci un ban cinstit în dudele de peste ocean).