Triunghiul tristeții

 

Triangle of Sadness, Triunghiul tristeții, 2022, regia Rubens Östlund, cu Harris Dickinson, Charlie Dean, Woody Harrelson , Zlatko Buric,

Ca tot veni vorba de premianții de la Cannes 2022, Triunghiul tristeții a fost declarat cel mai bun film în festival.

O satira bine făcută despre relațiile de putere între bogați și saraci, dar nu numai, ci și despre relațiile de putere de gen. Totul prilejuit de invitația către un cuplu de tineri fotomodel pe un yacht de lux, populat de o faună de îmbogățiți dubioși, cu un căpitan alcoolic care se justifica cu citate din Marx (rol excelent făcut de Woody Harrelson). 

Va veți distra, caci realizatorii filmului imping situațiile spre un absurd grotesc care provoacă hohote de ras, dar cu un scop inteligent urmărit de a va provoca sa reflectați asupra puterii în societatea de astăzi. 

Three Billboards Outside Ebbing, Missouri

Three Billboards Outside Ebbing, Missouri, USA 2017, regia Martin McDonagh, cu Frances McDormand, Woody Harrelson, Sam Rockwell,

Văzând filmul, te întrebi ce conspirație a făcut ca prostioara The Shape of Water să ia Oscarul când a avut competitori de așa calibru. Având ca regizor pe Martin McDonagh, pe care îl remarcam acum ceva vreme cu Seven Psychopaths, filmul spune o poveste puternică (tot McDonagh e responsabil de scenariu). O poveste greu de rezumat. A spune doar că e despre lupta lui Mildred (Francisc McDormand), mamă a unei fete violate și ucise, cu sistemul care nu arată prea mult entuziasm în anchetarea cazului, ar fi o simplificare neîngăduită. Eu aș spune că e despre lupta de a rămâne oameni într-o lume în care nu (mai) există vreo recompensă pentru asta.
Francisc McDormand și Sam Rockwell își merită Oscarul cu prisosință. Tot așa de bine putea să ia un Oscar și Woody Harrelson.
Ei, da, se mai fac și filme bune la Hollywood, care trebuie neaparat văzute!

Now You See Me 2

Now You See Me 2, USA 2016, regia  Jon M. Chu, cu Jesse Eisenberg, Mark Ruffalo, Woody Harrelson, Dave Franco

Filmul parcă a fost făcut ca să demonstreze că un sequel nu poate fi decât un film slab. Scenariștii s-au simțit obligați să bage ăn film tot felul de explicații, drame psihologice și alte aiureli scoase din cutiuța cu lucruri comune de pus în filme pentru uzul scenariștilor fără talen de la Hollywood. Care fiind toate niște penibilități plictisite de comune cu toate filmele de acțiune, evident nu aduc nimic în plus filmului. În schimb aduc o mulțime de timpi morți într-un film care ar fi trebuit să fie un spectaculos film de acțiune. Rezolvările narative sunt atât de hocus pocus, prea mult chiar și pentru un film cu iluzioniști, încât, într-un univers în care se poate orice, se pierde orice urmă de tensiune a poveștii. Ca lucrurile să cadă în penibil absolut personajul negativ jucat de Harry Potter, pardon Daniel Radcliffe.
Păcat de gașca  Jesse Eisenberg, Mark Ruffalo, Woody Harrelson, Dave Franco ei sunt simpatici, dar oricât de simpatici nu pot salva filmul.

Now You See Me

Now You See Me (Jaful Perfect), SUA 2013, Regia Louis Leterrier, Cu Jesse Eisenberg, Woody Harrelson, Mark Ruffalo, Isla Fisher, Melanie Laurent, Dave Franco, Morgan Freeman, Michael Caine

Daca ai stil si esti francez ca Louis Letarrier, te prinzi ca o poveste cu niste comedianti de balci si un jaf regizat poate sa fie un film mare. Dar cu o conditie: sa nu te chinui prea mult cu povestea aia cu jaful, ca doar din astea s-au mai facut cateva mii de filme, ci sa dai spectatorului ceea ce vrea el sa vada: SHOW.

Filmul e Magie, Magia e SHOW, SHOW e MOVIE, asta e cercul in care te tine prins filmul asta, care merita fiecare banut pe care l-ai platit la intrare.  Ti-am luat ochii, ti-am luat banul, toata lumea e fericita, restul nici nu mai conteaza. 

Carcotasii sa mearga la puscarie. Voi bucurati-va de imaginile superbe, de actorii frumosi, si ritmul filmului lucrat din muzica si decupaje ca de videoclip.

Seven Psychopaths

Seven Psychopaths, Sapte pshihopati si un caine, USA 2012, regia Martin McDonagh, Cu: Colin Farell, Christopher Walken, Woody Harrelson, Sam Rockwell

Un scenarist e in pana de inspiratie. Cum va da de capat la un scenariu numit "sapte psihopati" atunci cand inspiratia s-a inecat in alcool? Evident un scenariu cu acest titlu va atrage psihopatii si povestea e gata.

Filme despre legatura subtila dintre naratiune si realitate s-au mai facut.Cand naratiunea provoaca realitatea si realitatea este suport naratiunii.

Martin McDonagh ( a mai facut un alt film bun, In Bruges)  scapa de tentatia autocontemplarii satisfacute in fata labirintului de oglinzi fictiune-realitate, si mizeaza pe burlesc. Pentru ca traim in o lume nebuna in care nu mai e loc de meditatie, ci, eventual, de a apasa pe tragaci. Psihopatii suntem toti. Si daca tot e vorba de film, si vrem sa fim mai optimisti, toti avem vise. Realitatea e visul unui calugar budist...

Cainele e singurul personaj care nu sufera de psihoza.