Now You See Me

Now You See Me (Jaful Perfect), SUA 2013, Regia Louis Leterrier, Cu Jesse Eisenberg, Woody Harrelson, Mark Ruffalo, Isla Fisher, Melanie Laurent, Dave Franco, Morgan Freeman, Michael Caine

Daca ai stil si esti francez ca Louis Letarrier, te prinzi ca o poveste cu niste comedianti de balci si un jaf regizat poate sa fie un film mare. Dar cu o conditie: sa nu te chinui prea mult cu povestea aia cu jaful, ca doar din astea s-au mai facut cateva mii de filme, ci sa dai spectatorului ceea ce vrea el sa vada: SHOW.

Filmul e Magie, Magia e SHOW, SHOW e MOVIE, asta e cercul in care te tine prins filmul asta, care merita fiecare banut pe care l-ai platit la intrare.  Ti-am luat ochii, ti-am luat banul, toata lumea e fericita, restul nici nu mai conteaza. 

Carcotasii sa mearga la puscarie. Voi bucurati-va de imaginile superbe, de actorii frumosi, si ritmul filmului lucrat din muzica si decupaje ca de videoclip.

Oblivion

Oblivion, SUA 2013, Joseph Kosinski, Cu Tom Cruise, Morgan Freeman, Olga Kurylenko

Filmul e un fel de tocanita dupa Solaris (ambele versiuni, si cea sovietica si cea americana) , Odiseea Spatiala, Razboiul Stelelor, Matrix si chiar Wall-E. Baietii care au facut isprava din filmul asta chiar iubesc SF-ul si e clar ca s-au uitat la multe filme de gen si cu mare drag au vrut sa bage din toate in acest film. La asta au adaugat si vreo doua cotituri in poveste cat sa nu ne plictisim in mod clasic cu baiatul bun care salveaza fata de monstrul cel rau. Si, desi e clar ca au furat mult de pe la altii s-au straduit sa faca treaba bine si au turnat fiecare scena cu multa meserie cat sa nu-i regretam pe maiestrii care au lucrat la filmele citate mai sus. 

Intr-un cuvant daca esti iubitor de SF, ti se vor da din toate cate ceva ca sa te simti bine privind la acest film. Mai putin un lucru: putintica originalitate.

Si, da, Tom Cruise coboara pe sarma din tavan.

Invictus

Neinfrant/Invictus, SUA, 2009.Regie: Clint Eastwood.Cu: Morgan Freeman, Matt Damon, Tony Kgoroge, Patrick Mofokeng, Matt Stern

Clint Eastwood surprinde din nou, prin alegerea unui subiect care probabil nu este pe lista de prioritati ale producatorilor de la Holywood. Africa de Sud , apartheid, Nelson Mandela, rugby, nu sunt pe lista subiectelor care atrag valuri de spectatori.

Clint Eastwood face, din nou, un film bun dintr-un subiect nu foarte ofertant. Povestea curge liniar, despre un erou, Nelson Mandela care nu face decat sa ierte si sa-i invete pe altii sa ierte, in incercarea sa de a crea o natiune a Africii de Sud dincolo de gravele clivaje rasiale si etnice, care persista fie si daca apartaheidul a incetat in mod oficial.

Fara trucuri regizorale, cu armele cinematografului clasic, cu cadre atent pregatite, incadrari clasice, Clint Eastwood gaseste tonul potrivit pentru a spune o poveste de altfel previzibila. E un cinematograf care nareaza precum ar spune un basm in care balaurul sigur va fi ucis de Fat Frumos, dar important este ritualul care se parcurge pina la acel moment culminant. Clint Eastwood stie ca important nu este ce se intampla, ci cum se intampla, are rabdarea sa zaboveasca, sa lungeasca timpul atat cat trebuie pentru a intelege si a ne patrunde de semnificatia a ceea ce vedem.

Inutil sa spun ca Morgan Freeman este, asteptat, un Mandela credibil, iar Matt Damon ii da replica pe masura din postura de capitan al unei echipe de rugby a Africii de Sud, formata aproape numai din albi, care trebuie sa castige Campionatul Mondial nu numai pentru sine, ci si pentru a suda cumva o lume extrem de dezbinata.