Jackie

Jackie, USA 2016, regia Pablo Larrain, cu Natalie Portman, Peter Sarsgaard

Jackie este un film care se vrea sofisticat, facut cu gandul la Oscaruri. Intr-adevar drama personala a sotiei presedintelui american J.F. Kennedy, asasinat in 1963, in contextul acestui eveniment dramatic, este un subiect de film extraordinar.
Este ocazia de a diseca, in circumsatante cu totul extraordinare, un caracter in ipostaza de femeie, Prima Doamna, sotie, vaduva, mama, crestina, si, de ce nu, personaj histrionic. O abordare psihologizanta compusa ca la carte.
Un film ofertant, si extraordinar facut ca realizare actoriceasca, pentru Natalie Portman (care se transforma in Jackie Kennedy), cu un partener pe masura in Peter Sarsgaard in rolul lui Bobby Kennedy, fratele presedintelui asasinat.
Totusi este e un film care isi propune foarte mult (prea mult) pentru spatiul unei povesti cinematografice, care devine astfel oarecum fara miza pentru spectator, pierdut in multimea de nuante. Mirajul Camelotului, servit ca explicatie in final, pentru a uni oarecum acest melanj, explica orice si nimic.

The Magnificent Seven, Cei șapte magnifici

The Magnificent Seven, Cei șapte magnifici, USA 2016, regia Antoine Fuqua, cu Denzel Washington, Chris Pratt, Ethan Hawke, Vincent D`Onofrio, Byung-hun Lee, Manuel Garcia-Rulfo, Martin Sensemeier, Peter Sarsgaard,

Cum inspirația la Hollywood a murit demult, producătorii s-au gândit că merge și un remake după Cei șapte magnifici. Nu că aș avea nostalgii după originalul din 1960. Și acela era un film mediocru făcut doar pentru ocazia de a înșira pe ecran starurile vremii din filmele western.
Așa cum spune și titlul sunt șapte personaje principale, plus cel rău, inevitabil într-un film de acțiune care se respectă. Adică o provocare pentru orice regizor, căci e practic imposibil să dezvolți atâtea personaje într-un film încât să ajungă ca spectatorul să empatizeze cu fiecare în parte. În afară că te-ai născut cu numele Kurosawa și faci filme cu samurai și nu cu cow-boys. Dar asta se întâmplă o singură dată.
Așa că pentru restul muritorilor care se fac regizori rămâne să filmeze și să decupeze corect scenele unui film cu acțiune în vestul sălbatic.
Adică nimic nou sub soare.

Blue Jasmine

Blue Jasmine, USA 2013, Regia Woody Allen, Cu Cate Blanchet, Alec Baldwin, Peter Sarsgaard, Sally Hawkins,

Blue Jasmine este intr-o anumita masura "Un tramvai numit dorinta" dar spus altfel, unde miza narativa este alta. Este vorba de o doamna din inalta societate (Jasmine- Cate Blanchet) care dupa faliment si sinuciderea sotului incurcat in afaceri tenebroase se retrage la sora ei care duce o modesta viata, fara pretentii, in San Francisco. Nu confictul dintre stilurile de viata este miza, ca in drama din care se inspira, ci imposibila salvare din propria existenta. Suntem damnati sa fim ceea ce suntem, rechini ai finantelor sau existente mizerabile limitate la felia de pizza, alegerile sunt facute, compromisurile nu exista, sau nu sunt decat calea spre autodistrugere. Un film care nu lasa nici o speranta, inconfortabil, o capodopera a lui Woody Allen care si-a gasit in Cate Blanchet actorul perfect pentru aceasta drama care se indreapta spre "unhappy end" cu aceeasi eleganta cu care se pregateste deznodamantul unei drame antice.