The Man in the Red Coat

Julian Barnes, The Man in the Red Coat

Ultima carte a lui Julian Barnes, The Man In Red Coat, este o delicioasă imersiune în lumea saloanelor Belle Epoque ale Parisului, și evident o demonstrație de virtuozitate în studiul literaturii franceze din epoca respectiva, evident cu conexiuni franco-britanice (și chiar franco-americane) asa cum știm prea bine ca abordează acest subiect Julian Barnes.
"Barbatul cu haina roșie" este un celebru medic al epocii DR. Pozzi. Este însă nu numai un medic cu mare reputație, dar și un obișnuit al cercurilor literare și bineînțeles un bărbat inteligent, cultivat și șarmant, apreciat de  (mai ales) doamnele din în alta societate sau din lumea boema. Ca sa înțelegem, era prieten cu dandy-ul parizian perfect, Contele de Montesquieu (dandysmul joacă un rol central în carte) , și în tinerețe a fost amantul celebrei Sarah Bernhardt, pentru a rămâne toată viata prietenul acesteia și medicul ei personal.
Dr. Pozzi este în sine și în mod sigur un personaj, firul vieții acestuia are caracter dramatic, iar revolverul prezent din primele rânduri ale cărții nu este întâmplător căci, cum sta bine oricărei drame bine scrise, un revolver pus în scena întâi, trebuie sa fie folosit pana la final.
Dar mai ales este perspectiva acestei cărți cea care ne atrage și ne "empatizeaza". Dr. Pozzi nu este unul dintre cei care a făcut istoria culturala a Belle Epoque, este numai un participant direct, un spectator privilegiat daca vreti. Este si perspectiva noastra, mult mai distanta și nu atât de privilegiata, atunci când ne împărtășim din farmecul acelei perioade și al acelei lumi, prin intermediul cărții lui Julian Barnes. 

Cu ochii larg deschiși

Julian Barnes, Cu ochii larg deschisi, Nemira 2016, trad. Radu Paraschivescu

Cum ar fi să ai pe Julian Barnes drept ghid într-o galerie de artă?
Eseurile despre artă ale lui Julian Barnes stranse sub titlul Cu ochii larg deschiși, îți oferă ocazia de a aprecia capodopere ale picturii ultimelor două secole, însoțit de sensibilitatea și erudiția lui Julian Barnes. O trecere in revista a marii arte, Gericaut, Delacroix, Courbet, Manet, Degas, Bonnard, Magritte, Lucian Freud, fără a epuiza numelor de mari pictori a căror operă este abordată în această carte.
O abordare cu modestie, căci Flaubert atrage atenția că arta nu poate fi explicată printr-o altă artă (cea a cuvântului).
O provocare să vă întoarceți la pictorii pe care îi știați deja, sau să descoperiți pe alții.

Metroland

Julian Barnes, Metroland, Nemira, traducator Mihai Moroiu, 2014

Este o carte mai veche a lui Julian Barnes, când încă nu era obsedat de viaţa ca experienţă inevitabil eşuată raportat la idealul universului perfect. Sau poate ca da, dar nu recunoastea inca asta.
E un roman axat pe experienta unor adolescenti / tineri din suburbiile  burgeze ale Londrei. Unde
Christopher Lloyd, care îşi spune povestea la persoana întâi, şi prietenul său Toni se simt speciali, preocupaţi de idei înalte, şi dispreţuiesc valorile burgheze.
Citind Metroland am înţeles de ce nu manifest entuziasmul sincer sau prefabricat a atâtor critici literari de la noi pentru "Romanul adolescentului miop"de Mircea Eliade. Nu, fandoselile de adolescenţă în legătură cu preocupările intelectuale nu sunt decât experienţe de adolescent. Cu nimic mai bune sau mai puţin bune decât experienţele adolescentului care a bătut mingea. Validarea urmează atunci când se depăşeşte vârsta experienţelor. În maturitatea care poate e departe de idealul ideilor absolute, dar e singura formă de împlinire a existenţei. Fuga într-un absolut himeric nu e niciodată o soluţie.

Pana cand m-a cunoscut

Julian Barnes, Pana cand m-a cunoscut, Nemira 2014

O mare calitate a cărţilor lui Julian Barnes este o sinceritate a scrierii, care pare un fel de autobiografie chiar şi atunci când este pură ficţiune.

Era inevitabil ca Julian Barnes să abordeze şi tema relaţiei dintre scriitor ca persoană biografic descriptibilă şi opera sa, şi mai ales cum percepe cititorul această relaţie.

Până când m-a cunoscut este o poveste  în care un soţ intră într-o spirală a psihozei pornind de la filmele de mâna a doua în care soţia sa a jucat înainte de a se întâlni, şi eventualele relaţii pe care aceasta le-ar fi avut cu vedetele din filmele respective.

Prilej pentru Julian Barnes să se (să ne) delecteze în jocuri textuale în partitura literaturii erotice, ba chiar pornografice. 

Pentru a ajunge la concluzia că în definitiv cu fiecare operă autorul se sacrifică, măcar puţin, pe sine însuşi. Ce înţelege cititorul din asta e altă poveste...

Duffy sau cum se taie cascavalul

Duffy sau cum se taie cascavalul, Dan Kavanagh, traducereGabriel Stoian, Nemira 2005

Desi tocmai se termina vacanta, vin cu o recomandare de lectura de vacanta. Lectura usurica, in stil roman politist, insa de calitate "superioara"

Pentru ca, Dan Kavanagh este doar pseudonimul sub care a publicat Julian Barnes literatura usurica, de consum.

Chiar si la acest nivel fara pretentii, o sa recunoasteti scriitura geniala al lui Julian Barnes. Duffy, un politist retras, devenit detectiv particular, se invarte intr-un univers londonez cu escroci mari si mici, un univers unde avem libertatea de a actiona, dar in niciun caz rezultatul nu e datorat actiunilor noastre, prilej de portrete si interactiuni de caractere.

In aceeasi serie:

Duffy sau praf in ochi,

Duffy sau os de ros,

Duffy sau cu stangu-n dreptu'.

Niveluri de viaţă

Julian Barnes, Niveluri de viaţă, traducere Radu Paraschivescu, Nemira, 2014

Julian Barnes demonstrează şi în această carte capacitatea inegalabilă de a combina idei originale, erudiţie fără pereche, şi sentimente... mai ales sentimente.

Niveluri de viaţă este într-un anume fel un addendum la "Sentimentul unui sfarsit" sau "Nimicul de temut". O abordare a limitei existenţei umane, dar de această dată din perspectiva iubirii între doi oameni. Care, ca tot ce ţine de ceea ce este omenesc are o limită. Fie prin dispariţia fizică a unui partener (experienţă foarte personală pentru Julian Barnes), fie prin despărţire. Vorbim de limită şi nu de sfârşit, pentru că limita este un prag (de neatins), dar în acelaşi timp o aspiraţie către infinit.

Veţi găsi în carte poveşti de iubire în care pasiunea pentru aerostate are rolul ei, şi  mai ales povestea de iubire dintre Sarah Bernhardt şi foarte britanicul excentric Fred Burnaby. Intensă, între două spirite libere şi superioare, dar, evident, cu limita ei. Bineînţeles o poveste de dragoste franco-britanică, caracteristică pentru Julian Barnes, un englez devenit cel mai mare specialist în creaţia lui Flaubert.

O istorie a lumii in 10 si 1/2 capitole

Julian Barnes - O istorie a lumii in 10 si 1/2 capitole, Nemira, 2011

Am mai scris despre cartile lui Julian Barnes, e unul din autorii mei preferati.

Sub pretextul unei treceri in revista a istoriei lumii, dintr-o perspectiva filosofica, (istoria este o chestiune de receptare si nu o stiinta  adevarului, istoria se repeta intre drama si haz, planul Divin lucreaza prin amanunte, si nu prin "marile fapte" consemnate de istorie), de fapt Barnes isi ofera prilejul de a exersa in zece povestiri si o paranteza explicativa forme diverse de recompunere a textului. Autorul intervine, precum Creatorul in lumea creata de el, sub cele mai diverse forme ale naratiunii. Fie o ironica transcriere a cartii biblice despre potop, fie o prelucrare a unei dezbateri medievale despre responsabilitatea juridica a animalelor, fie genul epistolar practicat din jungla Amazonului de catre o vedeta de cinema, fie sub forma de eseu de critica artistica (tablul Meduza), fie stilul direct al naratiunii americane, fie stilul utopic.Totul pentru placerea de a citi.

Puls

Julian Barnes, Puls, Pulse, Nemira, 2011

Ca tot veni vorba de Julian Barnes, o alta carte scrisa de acesta: Puls.

Aparent o carte despre cupluri. Fiecare nuvela din colectia de momente cuprinse in carte au in centru un cuplu sau mai multe. Dar si despre Pulsul vietii, intre marile aspiratii si rutina inrobitoare. Plus nimicuri simpatice si rafinate strecurate printre randuri. 

Sentimentul unui sfarsit

Julian Barnes, Sentimentul unui sfarsit, (The Sense of an Ending), traducere Radu Paraschivescu, Nemira, 2011

Este tocmai cartea premiata cu Premiul Man Booker în 2011.

O alta carte dintr-o perspectiva personala a autorului. Cu aceeasi aplecare spre analiza a conditiei umane din perspectiva limitei, finalului.

Dincolo insa de starea emotionala, cartea inceraca sa dea un raspuns, literar, unei intrebari care va chinui intotdeauna ora bilantului, care sunt acele fapte, gesturi care au schimbat destinul personal?

Ratiunea nu reuseste sa dea un raspuns la aceasta intrebare, asa cum nu reuseste sa dea un raspuns la chestiunea care sunt cauzele Primului Razboi Mondial, paralela deloc intamplatoare ce urmeaza sa o descoperiti in carte.

Are viata invingatori si invinsi, sau doar supravietuitori? Sau supravietuitorii, alegand virtutile caii de mijloc pentru a trece de incercarile vietii, un stoicism modern, oare nu au pierdut deja? Sau este poate singura victorie posibila, la indemana conditiei umane?

Intrebarile, si poate raspunsul, sunt in cartea lui Barnes care ramane pentru mine unul dintre cei mai buni scriitori contemporani.

Privind in soare

Julian Barnes, Privind in soare / Staring at the Sun, traducator Mihai Moroiu, Bucuresti, Nemira, 2011

Nu am mai scris nimic despre Julian Barnes de ceva vreme. Era si cazul sa revin cu o carte a lui, tinand seama ca tocmai a luat premiul MAN pentru The Sense of Ending. Astfel autorul primeste si o recunoastere britanica, pentru ca, daca ne-am lua dupa premiile primite pina acum, Julian Barnes pare un fel de autor francez de limba engleza.

Nu am citit inca The Sense of Ending, dar va recomand o carte care se gaseste deja prin librarii, Privind in soare. Barnes este ocupat, ca in mai toate cartile lui din ultimii ani de devenirea omului, si poate ar merita si nota, devenirea omului in contextul societatii contemporane.

Este o carte despre cele sapte minuni ale lumii fata de care deseori uitam sa le remarcam miracolul:

1. sa te nasti
2. sa fii iubit
3. sa fii deziluzionat
4. sa te casatoresti
5. sa dai nastere unei fiinte
6. sa primesti intelepciunea
7. sa mori.

Cum regasim minunea din aceste lucruri noi oamenii moderni, fiinte conditionate de ratiune, care nu ne smulgem hainele de deznadejde ca anticii, nu ne sinucidem de rusine ca personaje celebre ale istoriei, nu murim cu pocainta si nadejde, nu ne razbunam cu cruzime pe cei care ne-au facut rau, cel mult ne ducem in padure si urlam la cer ca Unchiul Leslie?

Simplu. A descoperit asta Jane (personajul principal al cartii) intr-o calatorie in China. Asa cum se deosebeste jadul bun de jadul rau... te uiti la el.

Si asa poate vom avea sansa sa privim in soare. Si poate si suporturile de mingi de golf vor ajunge sa infloreasca, cine stie...

Iubire, etc

Julian Barnes, Iubire, etc, (Love Etc.) traducere Cornelia Bucur, Nemira, 2006

V-am spus ca imi place cum scrie Julian Barnes? V-ati prins si singuri la catam scris despre cartile lui!

Inca o carte savuroasa. Despre triungiul conjugal. Ea e casatorita cu cel de al doilea dar primul reintra in viata ei.... Complicat. Insa mai interesant este cum pretextul acestei complicatii amoroase, sau poate tocmai pentru ca iubirea e esenta povestii vietii, este folosit pentru a demonta mecanismul receptarii unei povesti. Caci este un triunghi povestit din tot atatea unghiuri, ba chiar mai multe daca punem si personajele secundare.

De citit impreuna cu Julian Barnes, Trois, (Talking it over), traducerea Cornelia Bucur, Nemira, 2006, care este un prim volul al acestei povesti. 

Nimicul de temut

Julian Barnes, Nimicul de temut, Nothing to Be Frighetened of, traducere Mihai Moroiu,  Nemira, 2009

Ars moriendi este un gen literar considerat vetust, in lumea noastra moderna, care prefera sa ignore moartea. Julian Barnes insa scrie o carte despre omul modern in fata marii treceri. Omul modern care este cel putin sceptic ca ar mai exista ceva dincolo. Ceea ce nu-i face exsitenta mai confortabila, ba dimpotriva. Chiar si atunci cand esti credincios ferm, ce te faci daca constati ca cei dragi din jurul tau nu sunt si potrivit prescriptiei religioase nu isi vor avea locul in raiul promis, asa cum se teme un prieten al lui Barnes.  Cartea este scrisa cu o onestitate rar intalnita, experienta personala a autorului fiind cea care ofera  prilejul reflectiei. este cultura o forma de a raspunde la aceasta angoasa a nefiintei?  Poate fi o consolare, insa nu rezolva esentialul caci ar fi usor sa mori daca nu ai sti ca la sfarsit vei fi Mort.

Cafe au lait

Julian Barnes, Cafe au lait, (Cross Channel), traducere Mihai Moroiu, Nemira, 2005,

Julian Barnes, în calitatea sa de britanic ancorat în şi pasionat de cultura franceză, realizează în Cafe au lait o privire retrospectivă, dar şi introspectivă, asupra unor destine britanice care s-au împletit cu desinul Franţei, trecând pe la muncitorii britanici care au construit în secolul al XIX-lea parte din reţeaua de cale ferată franceză până la destinul eroilor cazuţi în războaiele mondiale pe pământul Franţei.  Diferenţele dintre pământul britanic şi cel francez nu sunt până la urmă atât de mari (doar retincenţa francezilor la juca şi a înţelege jocul de cricket poate e flagrantă) ci mai ales una de mod diferit receptare, asemeni poveştii cu experimentul suprarealist, în care britanicul este pus să aprecieze legat la ochi diferenţele dintre o prostituată franţuzoaică şi una englezoaică. Şi în defnitiv astăzi istoria se grăbeşte, nu în sensul acumulării memoriei, ci ştergerii acesteia până la uniformizare.

Tristeti de lamaie

Julian Barnes, Tristeţi de lămâie (The Lemon Table), traducere Mihai Moroiu, Nemira, 2005

Lămâia este petru chinezi un simbol al morţii. Julian Barnes realizează o colecţie de nuvele despre ora bilanţului vieţii. Bilanţuri triste, dar privite cu înţelegere disimulată sub o fină ironie. Bilanţuri din toate mediile, de la casnica care şi-a centrat existenţa în jurul căminului rămas gol şi fără rost, până la povestea unui Turgheniev care încearcă dragostea în crepusculul existenţei.

Tour de France

Julian Barnes, Tour de France/Something to declare, traducere Mihai Moroiu, Nemira, Bucureşti, 2008

Este o carte în carte Julian Barnes dezvăluie ceva din bagajul său de sentimente faţă de cultura franceză (şi în special faţă de Flaubert), din perspectiva sa de străin, totuşi, faţă de Franţa. Un tur al Franţei, în genialitatea sa, fie şi atunci cînd aceasta este ciclistă şi îndopată cu steroizi. Ce poate fi mai frumos decât o Franţă culturală, privită, admirativ, de un englez?

Porcul spinos

Julian Barnes, Porcul spinos (Porcupine), trad. Mihai Moroiu, Nemira, 2007

O abordare in maniera modernista a fenomenului prabusirii dictaturilor comuniste din Europa de Est. Intr-o tara care seamana cu Bulgaria (fara sa fie neaparat aceasta) fostul dictator comunist urmeaza sa fie judecat. Prilej de a medita asupra a intelesului profund al evenimentelor presupuse de caderea comunismului, ce a fost de fapt (lasitati compromisuri) , ce urmeaza sa fie (un postcomunism chinuit de fantomele dictaturii). Un prilej pentru Barnes de a fi acid cu toti acei lideri occidentali care au sponsorizat din comoditate politica dictaturile din est . Cartea ar fi picat mult mai bine daca ar fi fost tradusa in 1992 cand a aparut in Anglia, astazi preocuparile publicului fiind altele decat dilemele postcomunismului.

Anglia, Anglia

Julian Barnes, Anglia, Anglia/England, England, trad. Cornelia Bucur, Nemira, 2006

Ce e este de fapt Anglia? Ce insemna sa fii englez? Julian Barnes a a incercat sa dea un raspuns intrebarii . O face propunind un experiment utopic: daca s-ar constitui un mare parc de divertisment numit Anglia ce am pune in el? Prilej de dezbatere inteligenta si amuzanta asupra ceea ce este cu adevarat englezesc. Desigur un astfel demers nu poate fi decat oarecum mercantil ,ba chiar de-a dreptul pervers (asa cum descoperim in intriga cartii). Anglia lui Barnes nu poate fi inocenta, dar cel putin o putem dori astfel. Inocenta a disparut demult, decand piesele din acest puzzle care este Anglia s-au risipit uitate de un parinte cam neglijent.

Arthur & George

Julian Barnes, Arthur & George, trad. Virgil Stanciu, Nemira, 2007

Daca v-au placut povestile cu Sherlock Holmes sigur o sa va placa si aceasta carte. Julian Barnes aduce un omagiu lui Arthur Conan Doyle intr-o carte in care impleteste biografia cu romanul politist. George este George Edalji un pasnic cetatean englez pe jumatate indian care a fost condamnat pe nedrept, cazul sau starnind interesul lui Conan Doyle, interes concretizat in singura situatie in care scriitorul a acceptat sa joace rolul lui Sherlock Holmes in viata reala pentru a obtine absolvirea nedreptatitului George. Barnes descopera si o alta legatura dintre cele doua personaje dincolo de destinul care ii aduce la un moment impreuna. Amandoi sunt, fiecare in felul sau, Arthur exuberant si genial, George mediocru si perfect plat, cat se poate de englezi, fara sa fie totusi englezi etnic, Conan Doyle fiind irlandez, iar Edalji jumatate indian jumatate scotian. Prilej pentru o intrebare: ce inseamna sa fii englez?

Scrisori din Londra

Julian Barnes, Scrisori din Londra (Letters from London), trad. Traian Bratu, Nemira, Bucuresti, 2006

Cartea este o colectie de articole despre politica din Anglia, scrise de Julian Barnes pentru The New Yorker intre 1990-1995. Desi ancorate intr-o realitate politica imediata aceste articole isi pastreaza savoarea prin stilul scriiturii (desi probabil Julian Barnes n-ar fi de acord cu folosirea cuvintului stil in acest context!) Evenimentul politic sau social este tratat din perspectiva oricarei analize a unei naratiuni, in context cultural, in raporturile sale dintre semn si semnificatie, dintre autor si receptor. Rezulta o analiza care constituie o opera de arta in sine.

(Cartea este inca disponibila. Si la un pret mai subtire decat multe reviste glossy!)

Papagalul lui Flaubert

Julian Barnes, Papagalul lui Flaubert,trad. Virgil Stancu, Nemira, Bucuresti, 2006

Spunand ca e o carte de critica literara, probabil ca am trezit deja un sentiment de imensa plictiseala. Totusi aceasta carte merita citita numai si pentru a se vedea cum se face critica literara prin lume (eu, ca nespecialist, ramasesem la imaginea prafuitei noastra critici, care se pare ca nu a avansat ca stil si metoda de la Calinescu incoace, imi cer scuze daca parerea mea e gresita.) Julian Barnes este un specialist in Flaubert. Indragostit de Flaubert. Cartea sa nu este vreun elogiu al marelui romanciar, ci o opera in sine postmodernista, un joc vivace cu opera lui Flaubert si viata acestuia (viata vazuta ca text marturie desigur). O lectura fabuloasa, indiferent daca va place Madame Bovary sau nu, daca sunteti sau nu interesat de tehnicile narative ale lui Flaubert si problema amprentei vietii personale a artistului asupra operei literare si invers.