Se afișează postările cu eticheta Nemira. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Nemira. Afișați toate postările

joi, 10 februarie 2011

Nimicul de temut

Julian Barnes, Nimicul de temut, Nothing to Be Frighetened of, traducere Mihai Moroiu,  Nemira, 2009

Ars moriendi este un gen literar considerat vetust, in lumea noastra moderna, care prefera sa ignore moartea. Julian Barnes insa scrie o carte despre omul modern in fata marii treceri. Omul modern care este cel putin sceptic ca ar mai exista ceva dincolo. Ceea ce nu-i face exsitenta mai confortabila, ba dimpotriva. Chiar si atunci cand esti credincios ferm, ce te faci daca constati ca cei dragi din jurul tau nu sunt si potrivit prescriptiei religioase nu isi vor avea locul in raiul promis, asa cum se teme un prieten al lui Barnes.  Cartea este scrisa cu o onestitate rar intalnita, experienta personala a autorului fiind cea care ofera  prilejul reflectiei. este cultura o forma de a raspunde la aceasta angoasa a nefiintei?  Poate fi o consolare, insa nu rezolva esentialul caci ar fi usor sa mori daca nu ai sti ca la sfarsit vei fi Mort.

joi, 27 ianuarie 2011

Cafe au lait

Julian Barnes, Cafe au lait, (Cross Channel), traducere Mihai Moroiu, Nemira, 2005,

Julian Barnes, în calitatea sa de britanic ancorat în şi pasionat de cultura franceză, realizează în Cafe au lait o privire retrospectivă, dar şi introspectivă, asupra unor destine britanice care s-au împletit cu desinul Franţei, trecând pe la muncitorii britanici care au construit în secolul al XIX-lea parte din reţeaua de cale ferată franceză până la destinul eroilor cazuţi în războaiele mondiale pe pământul Franţei.  Diferenţele dintre pământul britanic şi cel francez nu sunt până la urmă atât de mari (doar retincenţa francezilor la juca şi a înţelege jocul de cricket poate e flagrantă) ci mai ales una de mod diferit receptare, asemeni poveştii cu experimentul suprarealist, în care britanicul este pus să aprecieze legat la ochi diferenţele dintre o prostituată franţuzoaică şi una englezoaică. Şi în defnitiv astăzi istoria se grăbeşte, nu în sensul acumulării memoriei, ci ştergerii acesteia până la uniformizare.