Hotul din Kew

În vacanțe unele întâlniri sunt memorabile. Precum acest hoț. Care mi-a furat ciocolata. Din geantă direct. Fără ezitare. Era în Kew lângă Londra. În rest flori, gâște care se plimba pe pajiște cu calm englezesc.

Balada Londrei la Brexit

Nu e nici cel mai curat, nici cel prietenos, nici cel mai romantic oras, ploua mai tot timpul (am prins si in mijlocul verii o vreme in care asteptam ninsoarea), e mai scump raportat la mai toate orasele din Europa, dar e LONDRA.

Londra nu este un oras expozitie cum e Parisul, este vie, chiar brutal de vie pe alocuri, cam ignora turistul. Desi daca va uitati la statistici este plina de turisti.

Este moderna si in acelasi timp traditionala.

Sfaturile mele. NU va inghesuiti sa vedeti ceea ce e trecut in ghiduri ca must see. Nu ca nu sunt interesante, muzeele britanice sunt printre cele mai bune (plus ca multe sunt gratuite), insa rezervati-va timp sa mergeti pur si simplu prin Londra, sa umblati prin parcuri, sa hraniti veverite (sunt o gramada si sunt foarte prietenoase), stati la o masa intr-un bar si beti o bere englezeasca (e altfel decat cea continentala, asemanatoare e doar berea belgiana). Daca mergeti la Kensington Palace sa vedeti rochiile printesei Diana nu ratati o masa la terasa Orangeriei palatului de pilda. Nu ezitati sa faceti shopping. Recomandarea mea pentru o experienta arhitectonica interesanta in timp ce faci shopping este Liberty (e pomenit si prin ghiduri). Nu e ieftin deloc, dar e un loc special. In spatele sau este o strada draguta pietonala plina de magazine simpatice. Nu va inghesuiti la Herrods, preturile sunt chiar prohibitive, in afara de situatia in care aveti vreo ruda seic cu conducta de petrol, sau vreun miliardar rus. Zona Notting Hill-Portobello, unde se mai pastreaza ceva din farmecul boem al Londrei, e buna doar pentru amatori de antichitati scumpe sau alte suveniruri ceva mai ieftine, dar nu prea deosebite de de cele din magazinele de nimicuri pe care le gaseti prin toata lumea.

Nu ratati un spectacol music-hall. Sunt o multime de teatre de gen. O sa vedeti ce inseamna a face show cu adevarat. Nu e ieftin deloc dar la un spectacol obisnuit probabil ca veti intra cu 30 pounds pe niste locuri acceptabile. Nu de putine ori pe afise sunt nume de actori pe care ii vedeti pe afisele de filme ale superproductiilor americane. Insa atunci slabe sanse sa mai prindeti vreun bilet daca nu v-ati rezervat cu luni inainte placerea de a vedea in carne si oase jucand o asemenea vedeta.

Sambata seara Londra innebuneste, petrecaretii sunt toti pe strazi, aghezmuiti binisor, probabil si cu ceva jointuri la activ. Socante pentru ochiul nostru sunt grupurile de tinere femei care colinda bar dupa bar in cautarea unor distractii cam fortate. Desi cu totii arata destul de agresiv, sunt sanse mici sa intrati in vreun conflict, politia e prezenta, si cum probabil stiti deja, peste tot se filmeaza.

De altfel Londra e o lume atat de diversa incat oamenii au invatat sa se accepte asa cum sunt in toata diversitatea lor. Si fiecare sa-si vada de treaba. Britanicii, oameni care au stapinit un imperiu cat jumatate din glob, au invatat ca toti au un loc sub soare, cu bunele si cu relele lor.

Londra are si acum un aer imperial, si chiar daca nu mai stapineste politic lumea, simti ca prin spatele geamurilor fumurii ale bancilor si firmelor de investitii ce se insira in City si pe Fleet Street se hotaraste in continuare soarta lumii.

Diversitatea asta nemaipomenita functioneaza raportat la traditie. Turnul Londrei e o institutie in sine care pe langa bijuteriile coroanei prezerva traditia. Daca nu va descurajeaza biletul de intrare (scump rau) si intrati, nu ratati un tur ghidat de un beefeater (indivizii aia cu barba si costumull rosu ca la 1500). Zau ca merita...

Cum sigur o sa mergeti la British Museum, (e gratis dar nu va ambitionati sa-l vedeti pe tot, nu aveti nicio sansa intr-o singura zi), va atrag atentia ca in apropriere este un dragut magazin cu produse scotiene, cu fulare si caciulite pe care scrie pe fiecare in parte ca a fost facuta cu dragoste de doamna x, din satul y, de undeva din Highlands.

La Galeria Nationala (si aici e gratis), chiar daca nu le aveti cu pictura, din cand in cand la anumite ore, un specialist se opreste in fata unui tablou si incepe sa vorbeasca despre acesta. Ei, asa parca am mai inteles si eu ceva...

Acum nu o sa va insir toate destinatiile pe care le gasiti si dumneavoastra in ghiduri. Nu uitati sa va luati cardul oyster ca sa mergeti linistit si ieftin cu metroul (mind the gap - mergeti acolo si o sa va lamuriti) si autobuzul cu sau fara etaj.

 

Hampton Court - în vizită la Henric al VIII-lea

Hampton Court - intrarea

 Hampton Court este castelul englezesc prin excelență, cu imginea sa de basm, din cărămidă roșie.

Din Londra luați trenul de la stația Waterloo pentru un drum de 35 de minute. (teoretic pentru că și trenurile britanice întîrzie).

Castelul e pe malul Tamisei care este insa mult mai mică decît o știți la Londra.

Ce am făcut la Hampton Court?

1. Am învățat numele celor 6 neveste: Caterina de Aragon, Anne Boleyn, Jane Seymour, Ana de Cleves, Catherine Howard, Catherine Parr,

2. ... și cum au sfârșit-o ele, adică, folosind o poezie mnemotehnică pentru școlari englezi:

Divorțată, decapitată, moartă, 

divorțată, decapitată, rămasă în viață.

Simplu, nu? Nici nu a fost un soț prea rău, nu și-a omorât decât două neveste!

3. M-am mirat cât de neconfortabil era palatul, chiar și aripa ”nouă” din ultima fază de locuire a palatului de la începutul secolului al XVIII-lea, epocă după care palatul a fost abandonat.

4. M-am plimbat prin grădinile englezești (fără egal)

5. M-am ”dat” prin cel mai celebru labirint (am ieșit într-un sfert de oră !!!)

6. Am admirat cum știu englezii să facă un muzeu interesant. Prin castel se plimbau regele și regina, erau diverse ateliere unde se explica cum se îmbrăcau doamnele la curte, sau cum se distrau gentilomii (jucau zaruri, cărți, competiții de forță, regele câștiga, evident, întotdeauna, altfel era pericol de decapitare). În zona bucătăriilor este organizat un  restaurant care servește  feluri de mîncare adaptate după rețetele de la curte din vreamea lui Henric al VIII-lea.

Tamisa la Hampton Court

Cum se îmbrăcau doamnele la Hampton Court

Hampton Court - aripa nouă

Hampton Court - aripa nouă

Hampton Court - gradini

Regele câștigă întotdeauna

Hampon Court - Bucătăriile

Hampton Court - Bucătăriile

Hampton Court

Hampton Court

Hampton Court - curte interioară

Hampton Court - marea sală de ceremonii

Hampton Court - vedere de ansamblu din grădina cu trandafiri

Hampton Court - God Save the King

Scrisori din Londra

Julian Barnes, Scrisori din Londra (Letters from London), trad. Traian Bratu, Nemira, Bucuresti, 2006

Cartea este o colectie de articole despre politica din Anglia, scrise de Julian Barnes pentru The New Yorker intre 1990-1995. Desi ancorate intr-o realitate politica imediata aceste articole isi pastreaza savoarea prin stilul scriiturii (desi probabil Julian Barnes n-ar fi de acord cu folosirea cuvintului stil in acest context!) Evenimentul politic sau social este tratat din perspectiva oricarei analize a unei naratiuni, in context cultural, in raporturile sale dintre semn si semnificatie, dintre autor si receptor. Rezulta o analiza care constituie o opera de arta in sine.

(Cartea este inca disponibila. Si la un pret mai subtire decat multe reviste glossy!)