Julian Barnes, Cafe au lait, (Cross Channel), traducere Mihai Moroiu, Nemira, 2005,
Julian Barnes, în calitatea sa de britanic ancorat în şi pasionat de cultura franceză, realizează în Cafe au lait o privire retrospectivă, dar şi introspectivă, asupra unor destine britanice care s-au împletit cu desinul Franţei, trecând pe la muncitorii britanici care au construit în secolul al XIX-lea parte din reţeaua de cale ferată franceză până la destinul eroilor cazuţi în războaiele mondiale pe pământul Franţei. Diferenţele dintre pământul britanic şi cel francez nu sunt până la urmă atât de mari (doar retincenţa francezilor la juca şi a înţelege jocul de cricket poate e flagrantă) ci mai ales una de mod diferit receptare, asemeni poveştii cu experimentul suprarealist, în care britanicul este pus să aprecieze legat la ochi diferenţele dintre o prostituată franţuzoaică şi una englezoaică. Şi în defnitiv astăzi istoria se grăbeşte, nu în sensul acumulării memoriei, ci ştergerii acesteia până la uniformizare.
