Mirror, Mirror/ Oglindă, oglinjoară, SUA, 2012. Regie: Tarsem Singh. Cu: Lily Collins, Sean Bean, Julia Roberts, Armie Hammer, Nathan Lane
Dacă nu v-aţi dat
seama, e vorba de Albă ca Zăpada. Despre cei şapte pitici nu pot să spun decât
că fac cinste oricărei trupe de circ profesionist. În general sunt simpatici, chiar şi atunci când
sunt cam villain. Doar da aia e Albă pe acolo, ca să îi facă
simpatici. Care Albă se îmbracă ceva între muşchetar şi costumul clasic din
animaţia Disney. Plus fundă.
Plus glume politice (ce vreţi, e criză, bine că
mai putem râde).
Plus o mutriţă ingenua a la Audrey
Hepburn, Mic dejun la Tiffany. Plus prinţul cu pieptul lat şi păros. Bărbatul
obiect al dorinţei, şi nu invers. Şi bineînţeles adorabil, obiect dispută între
regina cea rea şi Alba. Mai ales că e deobicei în izmene. De vină sunt
piticiii.
Am ajuns şi la Julia Roberts. În
rol de regină rea şi mamă vitregă. Prima dată pot să spun că Julia Roberts
joacă bine. Este detestabilă cât cuprinde. Dar nu destul de detestabilă ca să nu
înţelegi slăbiciunile unei femei trecute de prima tinereţe. Sau mai bine zis
ale unei vedete de la Hollywood. Căci filmul este plin de trimiteri ironice la
adresa Hollywood-ului şi obiceiurilor sale. Scena tratamentului de întreţinere
este de antologie.
Într-un cuvânt mai rar poţi vedea
îmbinate cu atâta măestrie, temele romantismului din vremea când fraţii Grimm
au cules basmul cu Alba ca Zăpada, exuberanţa baroc- exotică a regizorului Tarsem Singh, referinţe culturale până şi în
ultima piesă de vestimentaţie (costumele şi decorul sunt superbe),şi umor de
calitate.
Cu un final pe măsură cu muzică şi
dans ca la Bollywood.
