Eat, Pray, Love

Elizabeth Gilbert, Eat, Pray, Love

Despre carte am aflat când am văzut filmul.

Cartea nu este chiar atât de stupidă precum filmul în cauză. Autorea ştie să îmbine pasajele bune pentru revistele glossy, cu consideraţii care pot da ceva de lucru şi neuronilor.
 Probabil aşa se explică şi marele succes al cărţii: este o combinaţie reuşită de platitudini bune pentru întreţinut supleţea neuronului singuratic, cu câteva lucruri care dau impresia că e ceva deştept dincolo ele.

Să nu vă aşteptaţi la prea mult, totuşi. E doar o poveste corecta politica si afectata de ideosincraziile americane (americanesti) despre realizarea personala.

Partea cu Italia (Eat...), ca şi în film, e cea mai savuroasă.

Mănâncă, Roagă-te, Iubeşte

Mănâncă, Roagă-te, Iubeşte/Eat Pray Love, SUA-Australia, 2010, Regie: Ryan Murphy, Cu: Julia Roberts, I. Gusti Ayu Puspawati, Hadi Subiyanto, Billy Crudup, Viola Davis.
Ideea e bună, să căutăm ce e important în viaţă. Sigur pentru asta nu e neaparat nevoie să vânturăm locaţii exotice, dar filmul e film, şi căutarea astfel e mai interesantă decât într-un New York (a se citi orice metropolă modernă) sufocant (Sau poate că nu!).
De la ideea bună până la realizare însă e cale lungă. Deşi filmul are şi el momentele sale, majoritatea timpului se consumă în replici de o platitudine egalată doar de revistele glossy. Dacă ar fi tăiat vreo jumătate de film, poate se remarcau şi cele câteva momente autentice.