Cunoscut în special ca istoric al celui de Al doilea război mondial, Beevor, de această dată, se angajează în a scrie o istorie a Revoluției bolșevice din 1917 și a războiului civil ce a urmat, desfășurat până în 1921, care s-a încheiat cu victoria bolșevicilor care au reușit să-și asigure controlul asupra a cea mai mare parte din fostul imperiu rus.
Este o istorie a violenței aduse la un nivel cum nu se mai întâlnise până atunci. Nici chiar Primul război mondial nu a a cunoscut un astfel nivel de cruzime, căci, în ciuda milioanelor de victime, a rămas în mare parte o afacere a militarilor, civilii fiind expuși doar indirect sau accidental conflictului.
Războiul civil din Rusia inventează războiul total. Luptele nu se poartă doar cu combatanții, ci, chiar mai ales, orice persoană poate fi considerată un inamic, și prin urmare ucisă fără niciun fel de justificare. Combatanții dispun deja de mijloace moderne de ucidere în masă, și nu se sfiesc nicidecum să le folosească împotriva populației civile. Dacă în secolul al XIX-lea în fața puștii și baionetei un grup de civili încă mai avea o șansă în fața unui grup de militari, mitraliera a făcut din grupurile înarmate stăpâni absoluți față de populația civilă. Mai mult, războiului i se adaugă o componentă ideologică fundamentală (în cazul bolșevicilor, lupta de clasă). Astfel inamicul este dezumanizat, nu mai este un om cu care trebuie să te lupți pe viață și pe moarte datorită unui concurs de împrejurări, victoria militară fiind un obiectiv suficient, atingerea căruia conduce la revenirea la regulile umanismului, ci dimpotrivă victoria militară e doar mijlocul pentru anihilarea totală a inamicului, militari și civili laolaltă. Este războiul în care se inventează genocidul.
Astfel că istoria lui Beevor este, cu concluzii nefericite pentru considerațiile privind răul care zace în oameni, o înșiruire de atrocități, una mai grozavă decât cealaltă.
Și acum și ceva despre faptele de vitejie ale românilor. Câți dintre dumneavoastră știți că în Siberia, luptând alături de Albi (cei care se opuneau bolșevicilor), a fost un Corp de Voluntari Români, mai târziu Legiunea Românească.
Acest corp a fost format din prizonieri de război din Ardeal, luați prizonieri de ruși în luptele cu armatele austriece (în cadrul cărora luptau și românii din Ardeal). A luptat încadrat în mult mai însemnata ca număr (și foarte celebra) Legiune Cehă care a controlat practic Siberia în timpul Războiului Civil.
Despre istoria acestui corp de voluntari puteți citi chiar pe Wikipedia, treceți direct la capitolul „Al doilea corp de voluntari”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu