Pentru cine nu știe, John Keegan a fost profesor de istorie la Royal Military Academy Sandhurst, acolo unde sunt pregătiți ofițerii britanici, și, când e cazul, prinții din familia regală britanică ca să-și ia gradele militare, conform tradiției.
Este considerat printre cei mai importanți istorici în domeniul istoriei militare.
Si cum Primul război mondial a fost și despre Antanta cordială dintre Marea Britanie și Franța, eu am citit această lucrare valoroasă, într-o versiune în limba franceză, cu tot cu transcrierile numelor personajelor din istoria Rusiei, într-o transliterare imposibilă, specific franțuzească.
Eu nu o să vă plictisesc cu multe detalii despre acest război desfășurat acum mai mult de 100 de ani (1914-1918), și o să trec direct la partea: „Dar despre noi ce zice?”.
Amintesc că în acest război noi am intrat de partea Antantei (adică Marea Britanie- Franța -Rusia- Italia) în 1916. Cu un rezultat catastrofal militar, armatele noastre fiind înfrânte de către armatele Puterilor Centrale (Germania-Austro-Ungaria-Bulgaria-Turcia) , Bucureștiul ocupat, doar Moldova rămânând sub controlul guvernului român, și asta mulțumită, să o recunoaștem, mai mult protecției trupelor rusești, protecție care a dispărut când a venit revoluția bolșevică în noiembrie 1917, bolșevicii grăbindu-se să facă pace (erau ocupați cu terorizarea propriei populații, nu aveau timp să se războiască cu germanii), așa că și noi ne-am grăbit să semnăm un tratat de pace cu Puterile Centrale.
Deci, ce zice Keegan de noi? Prima observație: nu prea multe. Că nu prea am contat în desfășurarea evenimentelor.
Că eram prost echipați si nepregătiți de război, asta o mai știam din alte cărți. Dar Keegan e istoric militar de meserie. Așa că critică decidenții români și din punct de vedere al gândirii militare. La intrarea în război în august 1916, trupele germane și austro-ungare erau fixate pe alte fronturi, din cauza acțiunilor ofensive ale Antantei. Așa că au avut nevoie de ceva timp ca să strângă forțe pentru a pune la cale o acțiune militară serioasă împotriva României. Singurul inamic care avea forțe militare semnificative concentrate la granița României în 1916 era Bulgaria (ajutată și de trupe turcești și unele unități germane). Astfel că singura decizi rațională era ca armata română să confrunte cât mai repede și cu toate forțele inamicul existent, bulgarii ajutați de turci.
Cu toate acestea decizia a fost să se întreprindă o campanie fără niciun obiectiv militar serios, în Transilvania. Lăsând forțe slabe în sud.
A urmat dezastrul de la Turtucaia (1-5 septembrie 1916) unde forțele noastre sunt zdrobite de armata bulgară. Între timp își mobilizează forțele si germanii și austriecii, și astfel suntem prinși într-un clește cu rezultat catastrofal descris mai sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu