Nouvelle Vague

 Nouvelle Vague, Franța, USA, 2025, regia Richard Linklater, cu Guillaume Marbeck, Zoey Dutch, Aubry Dullin

Pe Richard Linklater îl știți din foarte intimele filme "Înainte de răsărit" și "Înainte de apus". Mă așteptam, în consecință, la un film concentrat pe personaje, pe detaliu, și nu am fost dezamăgit deloc. 

Nouvelle Vague este un omagiu adus curentului cinematografic cu acest nume, când regizorii francezi, in câțiva ani, au schimbat modul de a ne raporta la povestea cinematografica. Numele lui Truffaut,  Jean-Luc Godard, Éric Rohmer, Jacques Rivette, Claude Chabrol, Agnes Varga sunt pomenite cu reverență pentru rolul jucat in istoria filmului.

Filmul Nouvelle Vague redă, cu tentă de prezentare "behind the scenes", istoria producției filmului "À bout de souffle" a lui Godard, film care l-a transformat în vedeta pe Belmondo.

Omagiul nu consta numai în această reconstrucție a unui moment în istoria cinematografiei, ci chiar in modul de realizare a filmului. Nouvelle Vague este un film Nouvelle Vague ca mijloc de expresie.

Și dacă în cadru apare un Alfa Romeo care nu există la data producției filmului, 1960, țineți minte ca lui Godard nu-i  păsa de continuitate, filmul este viața, și așa ne face cu ochiul Linklater. Notă excelentă și pentru actori. 

Bohemian Rhapsody

Bohemian Rhapsody, USA 2018, regia Bryan Singer, cu: niște imitatori, plus Mike Myers intr-un rol episodic, cool

Din start vă spun că filmul merită văzut: e muzică Queen și dat ... de bună.
Scenariul cumințel, regizorul atent la detalii, gașca de imitatori își face treaba rezonabil, așa că n-au ce să strice.
Mulți vă zic că Rami Malek e „tare” în rol de Freddy. Măi, oameni buni, Freddy era un amestec de macho-golan de cartier britanic cu inocența-ghidușă a unui geniu. Pe când tot ce a înțeles Rami Malek din asta e să se uite galeș ca Rudolf Valentino la cameră.

FIDEL CASTRO: biografie pe doua voci

Ignacio Ramonet, Fidel Castro: Biografie pe doua voci, Minerva, 2009

Pentru admiratorii lui Fidel care doresc sa rememoreze principalele momente ale carierei acestuia ca revolutionar si conducator al Cubei o carte de citit. Pentru doritorii de biografii cu substanta, titlul este inselator. Ignacio Ramonet este doar un partener ca ridica mingi la fileu pentru Fidel, dand ocazia unei discurs laudativ si autojustificativ al unei cariere. Nimic despre omul Fidel Castro, ci doar despre politica. Poate cea mai suparatoare lipsa a cartii este lipsa oricarei referinte asupra tineretei lui Fidel, nu aflam aproape nimic despre cum un avocat de familie buna ajunge un revoltat gata sa ia cu asalt cazarma Moncada a armatei. Cu atat mai putin ceva despre faptul ca tinarul revolutionar in acea vreme avea si o familie, devenise tata... Si cam in acelasi ton este intreaga carte. Desigur nu te poti astepta de la o carte-interviu ca aceasta sa treaca peste o anume politete fata de interlocutor, si acceptarea stereotipurilor acestuia, dar cartea nu are nici macar incisivitatea din interviului pe care l-a luat Oliver Stone lui Castro, unde in limitele unor intrebari acceptabile pentru interlocutor, Stone reuseste sa duca discutia in punctul in care sa obtina trairi umane de la Fidel Castro si nu doar discursuri justificative.