Din start vă spun că filmul merită văzut: e muzică Queen și dat ... de bună.
Scenariul cumințel, regizorul atent la detalii, gașca de imitatori își face treaba rezonabil, așa că n-au ce să strice.
Mulți vă zic că Rami Malek e „tare” în rol de Freddy. Măi, oameni buni, Freddy era un amestec de macho-golan de cartier britanic cu inocența-ghidușă a unui geniu. Pe când tot ce a înțeles Rami Malek din asta e să se uite galeș ca Rudolf Valentino la cameră.
