Despicable Me 3

Despicable Me 3, USA 2017, regia  Kyle Balda, Pierre Coffin

Cum știm din seriile trecute, GRU din mare „vilăn” a devenit personaj responsabil, tătic al unor adorabile fetițe și cu o soție care lucrează, cum se putea altfel, ca agent în slujba forțelor binelui, gata să combată pe ăia răii pe toate meridianele.
Adică boring. Ca să mai lungească pelteaua, scenariștii au inventat un frate geamăn lui GRU, pus pe răutăți. În fine, nu sună deloc plauzibil, dar dacă e caz de haz cu minioni, de ce nu, fie și un frate geamăn pentru GRU.
În ciuda puținătății inspirației la capitolul intrigă, filmul nu dezamăgește, căci minionii au spațiu de desfășurare (hai să fiu cârcotaș, se puteau exploata niște situații umoristic încă și mai bine). În rest confruntarea dintre bine și rău se desfășoară alert pe ritmuri haioase din anii 1980, numai bine ca mămicile și tăticii din sala să nu se plictisească alături de puștii lor, care nu au altă alegere decât să râdă copios de aventurile minionilor. 

Minions

Minions, USA 2015, regia Kyle Balda, Pierre Coffin,

Din pacate incercarile de transforma persoanje secundare din alte filme de animatie in vedete de prim plan cu un film dedicat lor, se dovedesc esecuri. Cum a fost si cu Pinguinii din Madagascar asa si cu Minionii. Se vede ca producatorii trateaza astfel de realizari ca surse de venit marginale, daca mai e ceva de muls de pe urma unui succes (in aces caz e vorba de seria Despicable Me, unde Minionii sunt personaje secundare) bine, dar fara investitii mari.
Din pacate se pare ca la Hollywood e greu sa mai gasesti un scenarist care sa scoata altceva decat o poveste din genul cu supereroi, unde in loc de deznodamant avem o cafteala gigantica.
Mare pacat, caci Minionii sunt niste personaje extrem de ofertante, si puteau fi cu usurinta dezvoltate povesti de o mie de ori mai interesate, numai cu putina fantezie. Dar asta se pare ca a murit in cetatea filmului.

Dr. Seuss' The Lorax

Dr. Seuss' The Lorax, SUA 2012, Regia: Chris Renaud, Kyle Balda, cu Danny DeVito, Zac Efron, Ed Helms, Taylor Swift, Rob Riggle, Betty White, Sherry Lynn

În primul rând filmul nu e deloc pentru cei care preţuiesc fitness-ul. Lorax are o burtică portocalie şi impozantă. Nu e deloc un erou trendy. Şi zboară ridicându-se graţios cu mâna de capătul de codiţă.

Dacă credeţi că o să râdeţi în hohote, iaraşi greşiţi, umorul e discret şi vine dintr-o fantezie dezlănţuită. Peştişorii seamănă cu nişte cuţu şi cântă armonic pe trei voci, nu, nu sunt „muţi ca peştii”.

Mesajul e simplu şi direct: natural e bun, artificial e prost. "How bad caaaan I beeeee?" cântă în film. Dacă eşti pentru artificial şi corporaţiile care ti-l bagă pe gât: „Really bad”.

Dr. Seuss autorul poveştii adaptate, este autorul cult alt literaturii anglo-saxone pentru copii, pentru inventivitatea sa. Filmul se întrece în a construi o lume suprarealistă. Dar asemănătoare cu realitatea! Colorată şi fără nicio linie dreaptă. Un fel de amestec între Horton (altă ecranizare  Dr. Seuss) şi Despicable Me, succesul recent al regizorului.