Dune

 Dune, USA, 2021, regia Denis Villeneuve cu Timothee Chalamet, Rebecca Ferguson, Oscar Isaac, Josh Brolin, Stellan Skarsgard, Zendaya, Jason Momoa, Javier Bardem

Dune e un roman cult al literaturii SF, și, ca orice carte mare, trezește multe interpretări și viziuni asupra cărții, astfel ca un film-ecranizare, inevitabil, propunând o anumita expresie vizuala, trezește nemulțumiri.

Denis Villeneuve, fără îndoială regizorul momentului în lumea filmului SF, se achita bine de sarcina uriașă de a transpune pe ecran povestea din Dune. Prinde bine atmosfera de religie New Age care este in centrul romanului, construiește cu atenție picturala scenele, construieste acțiunea cu meticulozitatea intrigilor din roman, fără multe compromisuri.

Timothee Chalamet este în mod sigur un câștig fata de versiunea din 1984 asigurând o interpretare mult mai nuanțata  peronajului principal. După cum se vede din lista distribuției multă lume bună a cinematografiei, adica mult mai multa expresie actoriceasca decât în filmul de acum aproape patru decenii în urma a lui David Lynch. În paranteza fie spus, mie îmi place și acea versiune Dune, numai ca era realizata într-un alt registru, ca un fel de manifest camp.

Adică mergeți la Dune, iar eu scriu aceste rânduri așteptând cu nerăbdare partea a doua. 

Nymphomaniac Volume 1

Nymphomaniac Volume 1, Danemarca, Germania, Franta, Belgia, Marea Britanie 2013, regia Lars von Trier, cu  Stacy Martin,Charlotte Gainsbourg,  Stellan Skarsgard.

Nimfomaniac  Partea 1 este filmul care este cu totul altceva decât îl prezintă afişul. Da, are sex. Nu, nu e erotic deloc. E la fel de erotic ca şi când ai privi doi peşti împerechindu-se în acvariu. Sexul vinde orice. Aşa că von Trier dă publicului sex. Dar asta nu e decât nada în care se prinde spectatorul pentru a vedea un film despre cu totul altceva.

Filmul este despre pasiune şi raţiune. Sau despre mixul dintre cele două care fac sensibilitatea artistului.  Este despre percepţia lumii într-o viziune artistică.

Un dialog între pasiune – personajul Joe (jucat de Stacy Martin la tinereţe şi Charlotte Gainsbourg la vârsta a doua) , nimfomana, şi raţiune, - personajul Seligman (Stellan Skarsgard). Dialogul se petrece într-o cameră abia mobilată, aproape decriptă dar primitoare, un adevărat uter în care se naşte adevărul. Totul sub privirea îngăduitoare a unei icoane, în stil ortodox, fecioara cu pruncul.  În această discuţie intervin flash-urile nimfomanei sub forma unor pastile narative distincte, în care îşi rememorează experienţele. Este doar prima parte, şi probabil nu am văzut tot. Experienţele sunt încă cuminţi, probabil paroxismul, în stilul lui von Trier, îl vom vedea în a doua parte, pentru a ne pregăti pentru un final şocant generator al unei morale dincolo de orice morală. Dar anticipez …

Aşa cum ne avertizează genericul nu e decât o versiune agreată de producători pentru a putea fi prezentată pe marile ecrane, o versiune specială a regizorului, de 5 ore si jumătate va fi prezentată doar în festivaluri.

Însă este fără doar şi poate o capodoperă Lars von Trier, amprenta sa e de neconfundat.  Ne bântuie în negurile psihicului, până la un complex Oedipian pe invers, într-o scenă cu moartea tatălui care îi produce doar excitaţie personajului nostru principal. Ne prinde în capcana narativă cu o cameră care începe povestea de la obiecte de la Proust citire. Şi bineînţeles este fascinant de Tarkovski, pe care îl citează, marcând timpul în curgerea apei, despărţind viaţa de moarte în culori, şi mai ales ascultând frunzele copacilor.

Pe muzică de Bach şi Rammstein.

The Girl with the Dragon Tattoo, Fata cu un dragon tatuat

The Girl with the Dragon Tattoo, Fata cu un dragon tatuat, SUA, Germania, Marea Britanie, Suedia, 2011.Regie: David Fincher Distributie: Daniel Craig, Rooney Mara, Stellan Skarsgard, Christopher Plummer, Robin Wright.

Nu l-am citit pe Stieg Larson, aşa că nu ştiu cât de bun e filmul în raport cu cartea. Da, e un film de David Fincher, care ştie să facă thriller inteligent. Daniel Craig demonstrează că se descurcă pe ecran şi fără pistoale şi muşchi. Rooney Mara e super în rolul „ciudatei” cu tatuaj. Partea cea mai slabă este povestea.  O amestecătură de sex, perversiuni, diabolici, secrete de familie, hackeri, un ghiveci în care se pune, parcă  în disperare după succes comercial, orice e bănuit că ar putea face vânzare. Ghiveci cam indigest până la urmă.