Chappie

Chappie. USA, Africa de Sud 2015, regia Neill Blomkamp, cu Sharlto Copley, Dev Patel, Hugh Jackman, Sigourney Weaver,

Neill Blomkamp este autorul fimului District 9, pe care il consideram la vemea respectiva filmul SF al deceniului. Intre timp  a mai facut Elysium, un SF bun, dar fara sa rupa gura targului.

Iata ca vine cu o noua productie SF, acest Chappie.

Chappie este un film despre inteligenta artificiala, care poate fi orcand un bun subiect de film SF. Insa aici nu avem o meditatie despre intelignta artificiala, ci un film care abordeaza in cheie sociala problematica.

Povestea despre naivul Chappie, robotul dotat cu intelienta artificiala, picat  intr-o poveste cu ceea ce am numi marginali sociali (nu neaparat rai, nu neaparat buni, Blomkamp ca sud-african stie sa plaseze si sa orientze corect povestile sub acest aspect, intr-o Africa de Sud macinata de contradictii sociale) putea fi intersanta daca era exploatata pina la capat in acest sens. Totusi lui Blomkamp ii place sa se joace cu secvente de actiune, asa ca mesajul / oameni buni, orice tehnologie am avea ea e inutila daca nu suntem social capabil sa o folosim / se cam pierde pe drum prin momentele incarcate de violenta. Si cinematografic lucrurile nu se incheaga. Scenele suprarealiste care vor sa marcheze destinul contradictoriu al lui Chappie, o masinarie ultraperformanta ajunsa pe mainile unor marginali si miza a unor jocuri de putere, nu se potrivesc deloc cu pasiunea pentru filmari in stil cineverite ale lui Blomkamp.

In consecinta Chappie e un film interesant, dar nu sunt putine momentele cand arata ciudat, si pactul narativ-fictional cu spectatorul tinde sa se rupa, oricata bunavointa are amatorul de SF.

Maleficent

Maleficent, SUA 2014, regia Robert Stromberg, cu Angelina Jolie, Sharlto Copley,

Studiorile Disney s-au străduit destul de mult ca să creeze o lume frumoasă, de basm, pentru acest film care se vrea o versiune modernă la Frumoasa din pădurea adormită.

Eforturile lor însă sunt ruinate de un scenariu extrem de slab. 

În primul rând scenariul nu are un conflict dramatic suficient de puternic. Personajele nu sunt bune sau rele, ci se scaldă în nuanţe de gri. Dar spectatorul nu vine la un film fantastic ca să admire oglinda vieţii cotidiene cu infinitele ei griuri, ci vrea eroi. Ceea ce nu prea primeşte în acest film.

Apoi personajele secundare sunt foarte puţin caracterizate. Dacă conflictul dramatic în poveştile fantastice se rezolvă prin eroi, fabula trăieşte prin personaje secundare care îmbogăţesc naraţiunea. Priviţi orice film din epoca de aur Disney: conflictul dintre bine şi rău e tranşant şi poate fi povestit în 5 minute, dar pe lângă întruchipările binelui şi răului sunt o mulţime de personaje secundare, animăluţe, pitici sau mai ştiu eu ce, care fac povestea.

Dar se pare că actualii productori angajaţi de Disney nu prea s-au uitat la filme Disney.

Elysium

Elysium, SUA 2013, regia Neill Blomkamp,  Matt Damon, Jodie Foster, Sharlto Copley, Alice Braga, Diego Luna, William Fichtner,

 

Dupa ce am vazut District 9 al lui Neill Blomkamp am fost extreme de curios sa vad acest nou film al regizorului. La vremea respectiva marturiseam ca District 9 e unul dintre cele mai bune filme din genul SF.

 

Din nefericire Elysium e dovada ca tot ce intra in falcile masinariei de produs filme de la Hollywood se transforma in produse de serie dupa aceleasi retete rasuflate. Scenariul e construit liniar ca sa nu oboseasca prea tare neuronul consumatorului de pop corn. Care nici nu va realiza ca nu e tocmai logic, dar in fine, scaparile de logica nu sunt chiar atat de grave incat sa strice filmul de tot. Si mai trist, grabit sa descrie scenele de actiune, scenaristul "rezolva" destul de sumar personajele.

 

Stilul lui Blomkamp se recunoaste pe ecran, o camera care se tine nervos dupa personaje si actiune, o distopie bine vizualizata, cu o lume terestra saraca si o lume a celor bogati care traiesc pe o statie spatiala (vezi Metropolis, cu bogatii pe pamant si muncitorii in subteran, scena intrarii in fabrica). Totusi, angajat la Hollywood Blomkamp e mai cuminte decat in District 9, fara incercari de cineverite, care erau deliciul filmului anterior.

 

Una peste alta e un SF facut bine, dar care nu reuseste sa iasa in evidentaasa cum facuse District 9.

District 9

SUA-Noua Zeelanda, 2009.Regie: Neill Blomkamp.Cu: Sharlto Copley, Jason Cope, Nathalie Boltt, Sylvaine Strike, Elizabeth Mkandawie

Desi la prima vedere pare sa fie un alt film cu monstruleti extrateresti, de fapt este probabil cel mai bun SF pe care l-am vazut in ultimul deceniu (daca nu cumva vreo doua decenii). Surpriza este cu atat mai mare cu cat vine de la un regizor necunoscut, practic fara filmografie in spate, dar caruia producatorul Petrer Jackson a avut increderea sa-i dea pe mina vreo 30 de milioane de dolari sa faca acest film. Si nu a gresit deloc.
In primul rand povestea (care apartine tot regizorului, acesta fiind si coscenarist) abordeaza lucrurile neasteptat. Extraterestrii nu ajung ca deobicei in mareata USA, ci in Africa de Sud ( explicabil caci Neill Blomkamp este nascut acolo). Extraterestrii acestia nu au venit nici sa ne cucereasca, nici sa ne binecuvanteze cu vreo intelepciune inalta, ci pur si simplu au ajuns la noi pentru ca li s-a stricat nava. Nu sunt nici teribil de inaintati, au ei niste gadgeturi perfectionate, dar pentru ca li s-a stricat nava nu sunt in stare sa se foloseasca de ele (ganditi-va ca aveti un maldar de aparate electronice de ultima de generatie pe o insula pustie defecte. 99,99% dintre noi nu prea am sti ce sa facem cu ele pentru ca habar nu avem sa le reparam). Asa ca tot relatia dintre ei si pamanteni se rezuma in a fi ingesuiti intr-un fel de rezervatie unde traiesc la limita supravietuirii, o relatie bazata pe dispret reciproc, teama unii fata de altii, cooperare in contrabanda (extraterestrii vand ceva artefacte functionale sau nu, bandele de traficanti nigerieni produse dorite de acestia). Deasupra lor guvernele care vor sa puna mina pe armele extraterestrilor si sa le poata utiliza. Aparitia unui uman mutant care se transforma in extraterestru strica acest echilibru, caci un uman capabil sa minuiasca teribilele arme extraterestre este nepretuit. Vinat de oameni, neacceptat de extraterestri, Sharlto Copley este actorul care intruchipeaza mutantul, avand un rol mare de care se achita cat se poate de bine, desi ,si in cazul sau vorbm de un , practic, necunoscut.
Dincolo de poveste este maniera de redare. Regizorul stapaneste la perfectie un mix de tehnici narative cinematografice, pseudoreportajul, pseudo interviul, filmarea din unghi subiectiv, filmarea clasica, pe care le imbina fara cusur dand un film cu o incarcatura emotionala exploziva .