The Greatest Showman

The Greatest Showman, USA 2017, regia Michael Gracey, cu Hugh Jackman, Michelle Williams, Zac Efron

Marturisesc ca nu sunt tocmai un fan al genului muzical, dar The Greatest Showman m-a prins. Filmul are energia senzationala a spectacolului de music hall, care e nemaipomenia live, dar greu de prins in film.
Povestea lui P.T. Barnum creatorul spectacolului de circ in intelesul sau modern cu care am fost obisnuiti, si ne-a incantat copilaria, este numai buna pentru un astfel de spectacol cinematografic.
Show, show, show...

Eddie the Eagle

Eddie the Eagle, UK, USA 20126, regia Dexter Fletcher, cu Taron Egerton, Hugh Jackman

Eroi suntem in primul rand pentru noi insine, chiar daca nu salvam lumea sau nu castigam nu stiu ce premiu ametitor. Povestea lui Eddie Edwards, poreclit the Eagle, este povestea adevarata, in care ne putem recunoaste cu totii, a realizarilor marunte care aduc fericirea personala, chiar daca nu avem sansa sa fim supereroi. Eddie  este un englez cat se poate de comun, dar care are un vis, sa mearga la Olimpiada. Fiind cel mai pur amator, fara sa fie dotat de natura in mod deosebit, are sanse minime. Dar cum Marea Britanie nu are competitor la saritura cu schiurile, deci nu exista concurenta pentru a ocupa un loc in echipa olimpica, de ce nu, Eddie va participa la saritura cu schiurile. Totul e sa demonstreze ca poate ateriza intreg dupa o astfel de saritura.
O poveste cu mult umor, si cu un rol greu de facut pentru care trebuie apreciat Taron Egerton, caci e greu sa fii convingator intr-un rol in care trebuie sa fii protagonistul unei povesti cinematografice si in acelasi timp sa fii, credibil, foarte comunul Eddie.

Chappie

Chappie. USA, Africa de Sud 2015, regia Neill Blomkamp, cu Sharlto Copley, Dev Patel, Hugh Jackman, Sigourney Weaver,

Neill Blomkamp este autorul fimului District 9, pe care il consideram la vemea respectiva filmul SF al deceniului. Intre timp  a mai facut Elysium, un SF bun, dar fara sa rupa gura targului.

Iata ca vine cu o noua productie SF, acest Chappie.

Chappie este un film despre inteligenta artificiala, care poate fi orcand un bun subiect de film SF. Insa aici nu avem o meditatie despre intelignta artificiala, ci un film care abordeaza in cheie sociala problematica.

Povestea despre naivul Chappie, robotul dotat cu intelienta artificiala, picat  intr-o poveste cu ceea ce am numi marginali sociali (nu neaparat rai, nu neaparat buni, Blomkamp ca sud-african stie sa plaseze si sa orientze corect povestile sub acest aspect, intr-o Africa de Sud macinata de contradictii sociale) putea fi intersanta daca era exploatata pina la capat in acest sens. Totusi lui Blomkamp ii place sa se joace cu secvente de actiune, asa ca mesajul / oameni buni, orice tehnologie am avea ea e inutila daca nu suntem social capabil sa o folosim / se cam pierde pe drum prin momentele incarcate de violenta. Si cinematografic lucrurile nu se incheaga. Scenele suprarealiste care vor sa marcheze destinul contradictoriu al lui Chappie, o masinarie ultraperformanta ajunsa pe mainile unor marginali si miza a unor jocuri de putere, nu se potrivesc deloc cu pasiunea pentru filmari in stil cineverite ale lui Blomkamp.

In consecinta Chappie e un film interesant, dar nu sunt putine momentele cand arata ciudat, si pactul narativ-fictional cu spectatorul tinde sa se rupa, oricata bunavointa are amatorul de SF.

X-Men: Days of Future Past

X-Men: Days of Future Past, SUA 2014, Regia Bryan Singer, Cu Hugh Jackman, James McAvoy, Michael Fassbender, Jennifer Lawrewnce, Patrick Stewart

 

Fanii seriei X-Men exulta. Si au si de ce. In sfarsit am vazut o poveste cu "supereroi" care are un scenariu de cea mai buna calitate. Gaselnita unei intoarceri in timp, pentru a ne intalni cu principalele personaje ale seriei pe cand erau tineri este bine exploatata dramatic, ca sa nu mai vorbim ca va da ocazia producatorilor sa continue seria cu o noua generatie de actori.

Pachetul de actori e de nota 10 (sa mai notez ca au in roluri episodice pe Halle Berry si pe Omar Sy?) asa ca toata lumea stie sa joace o poveste care cere ceva mai mult decat topaiala filmelor de actiune.

Bryan Singer e regizorul care a lansat pe ecrane seria X-Men, cu mare success la vremea respecriva, si stie ce e important in ea. Plus a aratat ca poate si intr-o partitatura dramatica, si anume in filmul Valkyrie, si se vede ca stapaneste nu numai actiunea si efectele speciale, dar si scenele cu incarcatura psihologica.

Pentru ca totul sa fie perfect Hugh Jackman isi plimba posteriorul nud intr-o scena, spre incantarea fanelor seriei X-Men.

Rise of the Guardians, Cinci eroi de legenda

Rise of the Guardians, Cinci eroi de legenda, SUA 2012, Regia Peter Ramsey, Cu: Chris Pine, Hugh Jackman, Alec Baldwin, Jude Law

Nu stiu ce sa admir mai mult la acest film. Poate inventivitatea narativa care combina teme ale mai multor personaje populare (Mos Craciun, Iupurasul de Pasti, Sandy Man - Mos Ene, Zana Maseluta) insa cu totii prezentati cat se poate de original, incat sa nu spuneti despre film cu dezmagire : "Inca un film cu Mos Craciun!"

Personal mi-a placut in mod special Iepurasul, avand si suportul de voce al luui Hugh Jackman, dar in mod sigur va puteti atasa de oricare dintre personaje. Insusi faptul ca dezvolta aproape in mod egal 5 caractere pe parcursul filmului este o performanta de naratiune cinematografica care trebuie amintita. Caci povestea este despre cei patru eroi deja amintiti plus inca unul mai modern, mai "cool", Jack Frost care se confrunta cu Bau-Bau (Pitch- si sa stiti ca Jude Law ia rolul acesta negativ ca se poate de in serios) care aduce cosmaruri copiilor. Oare sa fie priceperea in a dezvolta conflictul dramatic, cu raul si binele atent conturate, cu alegeri ale eroului principal? Sau oare inspiratia in a adauga personaje secundare care marcheaza cu un gag fieare moment cand lucrurile devin prea dramatice pentru o animatie? Mos Craciun nu este insotit de spiridusi, ci de Yeti si Clopotei fiecare mai amuzant decat altul.

Insa in mod sigur filmul este o piesa de arta vizuala, grafica sa fiind exceptionala. Si nu in sensul naturalist-realist al Pixar, ci in sensul unei grafici foarte stilizate, in care realismul executiei este pus in slujba simbolismului, fanteziei si purei placeri vizuale.