Amsterdam

 

Amsterdam, USA 2022, regia David O. Russell, cu Christian Bale, Margot Robbie, Taylor Swift, John David Washington, Chris Rock, Zoe Saldana, Robert De Niro, Mike Myers, Timothy Olyphant, Rami Malek

Numai când citești lista de nume din distribuție îți vine să dai fuga în sala de cinematograf. Nici David O. Russell la regie nu e un oarecine, are pe Silver Lininings Playbook la activ. 

Eu o sa va mai temperez entuziasmul. 

Da, Christian Bale este foarte bun în rol de medic zăpăcit,  erou și mutilat de război, prins într-un complot menit să răstoarne ordinea constituțională în USA anii 1930, de notat, filmul e inspirat de evenimente reale.

Da, partea de art director si design e impecabil făcută, America interbelică, art deco, costume, idei dadaiste, moderniste, futuriste transpuse în tot felul de detalii.

Nu, la capitolul poveste. Filmul e un amestec de „nebunie” interbelică cu schema clasică a filmului cu comploturi care amenință lumea și dejucate de niște eroi bine intenționați. Ceea ce  duce în fapt la senzația că nu e nicio dramă, nicio miză în joc.

Joker

Joker, USA 2019, regia Todd Phillips, cu Joaquin Phoenix, Robert De Niro

In mod sigur Joker este filmul cel mai comentat al momentului. Multe controverse, dar, as spune eu, mult e datorat obișnuitul zgomot publicitar ce insoteste lansarea filmelor.
Joker este fără indoiala un film cu un scenariu solid, cum din păcate rar se mai fac la Hollywood. Pornind de la caracterul negativ Joker din seria Batman, este creat un personaj care aduna frustrările omului modern in societatea contemporana. Scenariștii in mod evident nu au dorit sa lanseze o polemica politica, Joker este apolitic, cum însuși mărturisește. Din păcate mulți neaveniți au bătut multă moneda falsa vorbind despre aspectele politice ale filmului. Joker nu este despre eșecul democrației sau globalizării. Este despre eșecul nostru de a fi oameni. Succesul lui Joker este imaginea insuccesului de a fi oameni. E o idee puternica pe care scenariștii o dezvolta bine, iar filmul o urmărește corect.
In aceste condiții Joker este un personaj contradictoriu dincolo de orice limita, dar Joaquin Phoenix a dovedit toată cariera sa ca poate sa facă orice rol, oricât de dificil. Interesant si rolul lui De Niro, prezentatorul de televiziune. E un rol cheie, căci televiziunea este vehiculul care raspindeste dezumanizarea, punând false nevoi si vise in subconștient, si ucide atenția fata de aproapele nostru. Realitatea e inlocuita de reality show. Simbolic Joker produce reality show ul perfect, o crima in direct.
Un film intrigant, intr-o vreme de filme plate. Poate alta data nu ar produs atâta valva, din păcate acum e o pata rara de culoare in cenușiul filmelor submediocre.

Joy

Joy, USA 2015, regia David O.Russell, cu Jennifer Lawrence, Robert De Niro, Bradley Cooper,

Joy este splendida şi suprema exprimare a cretinismului consumismului american. Filmul se vrea un fel de odă a mopului cu storcător şi a teleshoppingului. Cu o astfel de idee în centru evident că nici Dumnezeul scenariştilor nu are cum să scoată o poveste cât de cât.
Pentru ca lucrurile să fie perfect catastrofale rolul principal este deţinut de Jennifer Lawrence, care este o bună arcaşă în Jocurile Foamei, dar nu are nimic în comun cu o mamă din clasa de jos din America care îşi creşte singură copilul, are grijă de toţi ai ei, şi cu toate astea reuşeşete în lumea dură a afacerilor. Oricâtă gimnastică ar face tânăra vedetă ca să ne convingă în rolul ei, tot ceea ce vedem este o actriţă plină de succes şi bani de la Hollywood care se chinuie fără folos să fie o mamă din clasa de jos din America şi care ... Adică nu va crea nici urmă de empatie pentru personajul ei.
Un film la care cu greu veţi rezista să-l vedeţi până la sfăşit.

Grudge Match

Grudge Match, SUA 2013, regia Petre Segal, cu Robert De Niro, Sylvester Stallone, Kim Basinger

Film făcut pentru a mai scoate vedetele bătrâne de la naftalină.

Cei doi protagoniști, adversari în ringul de box, se întâlnesc pentru un ultim meci revanșă la bătrânețe. Prilej de comedie destul de reușită, cu trimiteri ironice la clasicul Rocky.

Stallone e bun pentru acest gen de filme, e credibil, și în același timp parcă îți face cu ochiul că nu trebuie să-l iei prea în serios, îți este simpatic, și ține filmul în spate. De Niro se cunoaște că pentru el e doar  un alt film în care bifează un rol.

Poate fi entertainment agreabil dacă nu aveți altceva de făcut.