Se afișează postările cu eticheta Patrice Leconte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Patrice Leconte. Afișați toate postările

luni, 25 iulie 2022

Maigret

Maigret, 2022, regia Patrice Leconte, Cu Gerard Depardieu 
Depardieu își folosește varsta în avantaj arătând  ca încă poate sa joace personaje cum erau odată. Îmi dau seama ca de fapt acest Inspector Maigret e un pretext cu totul, doar pentru a-i da prilejul lui Depardieu sa își etaleze scoala. Mie mi-a plăcut mult Depardieu cam în toate filmele în care a jucat. Mereu a trecut ecranul, cum se spune, și asta pentru ca tot ce a jucat a jucat cu personalitatea și ego-ul lui. Nu o sa îl uit în Cyrano, cred ca acolo rămâne definiția lui - un actor care joaca atat de bine, încât își transforma urâțenia fizica în frumusețe.

Povestea polițistă e doar un pretext pentru a prezenta un om ajuns la momentul ala când ai o virsta, ești un pic un pic depășit  de ce se intampla în jur, dar știi ca lumea trebuie sa arate într- un anume fel, în ciuda nebuniei vremurilor, ca lucrurile trebuie făcute într - o anumita maniera... Iar Depardieu  gras, îmbătrânit, pășind obosit, dar spunând ca unele cazuri se rezolva cu vin alb, altele cu bere, altele cu tărie, trebuie sa vedeti.


duminică, 11 noiembrie 2012

Le magasin des suicides

Le magasin des suicides, Magazinul de sinucideri, Franta 2012, regie Patrice Leconte

Film prezentat in cadrul Anim'est.

Un film de animatie ancorat in actualitatea imediata: e criza economica, disperare si oamenii se sinucid. In aceasta atmosfera sunt si unii carora le merge bine, proprietarii unui magazin care furnizeaza accesorii pentru sinucideri. Desigur pentru un asemenea negot o fata trista este imperativa. Pina cand nenorocirea se produce: mezinul familiei rade tot timpul si duce negotul de ripa.

Animatia este una fara pretentii, facuta cu un Adobe in stilul cunoscut la noi din serialul ROBotzi.

Pariul artistic este unul riscant si explica de ce unora nu le place filmul. Umorul exista, si e bun si in cantitati suficiente, dar este, evident raportat la tema filmului, unul negru, prin urmare  exclude publicul care din start nu agreaza acest gen de umor.

Insa optiunea cea mai interesanta consta in faptul ca filmul este un muzical. Muzicalul e un gen care nu prea merge in zilele noastre tinand seama ca publicul s-a obisnuit cu o actiune care se desfasoara pe repede inainte. Parerea mea este ca demersul lor este unul reusit, muzica e buna iar scenele pe care se canta sunt bine sustine de animatie si gagurile care se "intampla" in momentele muzicale. Totusi e o chestiune de gust si probabil vor fi multi care vor stramba din nas la idee de "musical". Pe anasamblu o reusita.