Babylon, USA 2023, regie Damien Chazelle, cu Brad Pitt, Margot Robbie
E un film la care trailer-ul vă induce în eroare. Filmul este doar într-o mică măsură un film despre anii nebuni 1920 la Hollywood.
Este un film care se vrea despre cealaltă parte a povestii din celebrul Singing in the Rain, povestea celor care nu au reușit să se adapteze la trecerea de la cinematograful mut la cinematograful cu sonor.
Un subiect riscant în sine, căci, nu-i așa, nimeni nu e interesat de povestea celor care pierd. Sau iti trebuie foarte mult talent să faci o astfel de poveste să funcționeze ca spectacol cinematografic. Damien Chazelle aș spune că eșuează în acest demers. Energia filmului se consumă în drame construite schematic, si se stinge cu totul intr-un final tragic, dar care nu demonstreaza nimic.
Un film care se vrea despre magia cinematografului, dar care ratează tocmai la acest capitol.
First Man, USA 2018, regia Damien Chazelle, cu Ryan Gosling
Toată lumea știe cine este Neil Armstrong. Sau poate nu. Totuși, când te afli în același galerie cu Columb sau Magellan, primul care a...., cei mai mulți au auzit de tine, ca fiind omul care a pus primul piciorul pe Lună. Sigur, adepții teoriilor conspiraționiste mă vor contrazice. Dar eu mă limitez la ceea ce scriu cărțile oficiale, nu pentru că nu am și eu dubiile mele despre diverse lucruri susținute de guverne, însă îmi place sa cred că oamenii sunt un pic mai deștepți decât alte vertebrate, iar lumea cum necum merge înainte... Adică și în sus, adică pe Lună.
First Man este adicălea un film despre cum fu omul care a pus primul pasul pe praful lunar, un pas mic dar mare pentru omenire.
Anume filmul e mai puțin despre glorioasa aventura spațială, stați liniștiți, nu lipsește, și mai mult despre omul Neil Armstrong în particular.
Desigur e nevoie și de astfel de filme, numai că sunt tare greu de făcut, căci nu e simplu să fii și Hero și uman în ochii publicului.
Si pe ansamblu filmul ratează obiectivul. Scenariștii (iarăși mă întreb, chiar nu se mai găsesc scenariști în America?) în loc să dezvolte personajul, așa cum zicea profa de română, baga o găselniță ieftină, cu un copil pierdut de familia Armstrong și cum i-a marcat acest lucrul viața. Eu sunt sigur că pierderea unui copil e o tragedie, dar să faci din asta firul narativ în povestea unei realizări magnifice precum o expediție pe Lună, e total nepotrivit și calea spre eșec a filmului.
Lipsit practic de orice dramă, filmul povestește cuminte ca un oarecare teleplay de dupamiaza cum a fost cu astronauții americani și misiunile Apollo.
În concluzie, foarte puțin raportat la ce putea sa fie.
Dacă sunteți pasionați de poveștile despre explorarea spațiului, puteți merge, și o sa găsiți ceva care sa va placa în film. Dacă nu, nu.
Whiplash, USA 2014, regia Damien Chazelle, cu J.K. Simmons, Miles Teller
Cand am iesit de la film intrebarea principala pentru mine a fost de ce nu a primit acest filmul titlul de cel mai bun film al anului 2014. Povestea studentului la conservator manipulat psihologic sa-si depaseasca limitele de catre un profesor excentric este una extrem de simplu redata cinematografic, dar totul merge spre perfectiunea actorie, imagine, set up, sunet, montaj.
Simplicity is not simple.
Desigur J.K. Simmons în rolul profesorului excentric îşi merită cu prisosinţă Oscarul şi măcar pentru asta trebuie să fiţi curioşi să vedeţi acest film.
