The Great Gatsby, Marele Gatsby

The Great Gatsby, Marele Gatsby, SUA 2013, Regia Baz Luhrmann, Cu Leonardo DiCaprio,  Joel Edgerton, Tobey Maguire, Carey Mulligan,

Filmul, precum majoritatea ecranizarilor dupa mari opere literare, dezamageste. Exista o evidenta lipsa de idei in a transpune cinematografic opera lui Fitzerald. Lipsa compensata prin trucul ieftin al vocii din off care ne explica ceea ce regizorul este incapabil sa redea in imagini. Acest procedeu narativ devine de-a dreptul enervant pe parcursul filmului, fiind in fapt marea problema acestui film anutat cu surle si trambite.

 Baz Luhrmann s-a multumit sa faca un film glamour, cu imagini frumoase ale anilor nebuni ai Americii, anii 20 ai secolului trecut. 

Actorii salveaza oarecum filmul cu prezenta lor. DiCaprio este dur si sensibil in acelasi timp, asa cum trebuie sa fie Gatsby. Joel Edgerton, un actor nu prea cunoscut, face un rol mare in rolul lui Tom Buchanan, conducand bine un personaj negativ complex, care reprezinta raul prin mediocritatea conditiei sale.  Tobey Maguire si Carey Mulligan, sunt ceea ce scenariul le cere, frumosi si ingenui, desi probabil nu chiar asa cum i-ar fi vazut Fitzgerald.

Desi teoretic fimul are o coloana sonora de exceptie, regizorul rateaza si la acest capitol, muzica, buna fara indoiala, fiind folosita fara inspiratie, fara a reusi sa ceeze un ritm al filmului, fiind utilizata doar sa ilustreze punctual scenele glamour.

Drive

Drive, USA 2011, Regia: Nicolas Winding Refn, cu Ryan Gosling, Carey Mulligan ,  Bryan Cranston

Un el dur, o ea tocmai bine de protejat, mafioţi, maşini (mai ales maşini), urmăriri pistoale, şi violenţă. Recunoaşteţi modelul unui film de serie B.

În ciuda aparenţelor filmul este altceva. O comparaţie între Refn şi Tarantino nu e deloc forţată.  Aceeaşi pasiune pentru cultura pop, cu aplicare în filmul definitoriu pentru cultura pop, filmul de serie B. Pe de altă parte Refn nu este un simplu imitator al stilului Tarantino. Dacă Tarantino se poate spune că urmăreşte programatic şi subliniază aspectul kitch al culturii pop, transformându-l prin asumare şi program în artă autentică, Refn mizează pe efectul unei stilizări în sensul marii cinematografii a convenţiilor acestui tip de film.

Astfel, oraşul este filmat la fel de străin şi inuman ca într-un SF a lui Ridley Scott, întâlnirile dintre Ea şi El parcă sunt desprinse dintr-un film de Godard, intriga mafiotă este condusă şi jucată ca în „Naşul”.

Şi asta scena cu scenă fără să se abată cu nimic de la convenţiile filmului de consum. Neapărat de văzut (deşi la lipsa totală de reclamă probabil cinematografele îl vor scoate repede din program)

O lectie de viata

O lectie de viata/An Education, regia:Lone Scherfig, cu: Carey Mulligan, Peter Sarsgaard,

O drama banala despre adolescenta si alegerile corecte in viata, demonstrand moralizator ca drumul bun nu e si cel usor. Sincer am vazut filme romanesti facute inainte de 89 pe aceeasi tema care dadeau mai veridic decat acest mult premiat film britanic. Singurul plus este Carey Mulligan care stie sa rida si sa se intristeze asa cum am stiut cu totii sa o facem la 17 ani, dar din pacate uitam.