Criza politică

O scrisoare pierdută (1884) - I.L. Caragiale

ACTUL II
(Același salon)

SCENA I
Trahanache, Farfuridi și Brânzovenescu stau împrejurul unei mese rotunde, studiind listele electorale; fiecare are câte un creion colorat în mână

Brânzovenescu: Șaizeci și nouă cu roșu, buni,... unsprece cu albastru... ai lor...

Farfuridi: Doisprezece...

Trahanache: Ai puțintică răbdare... unu, doi, cinci... șapte... zece... unsprezece.

Farfuridi: Doisprezece...

Trahanache: Cu Ienache Siripeanu.

Brânzovenescu: Nici nu mai are drept de vot, de cât și-a măritat fata... Nu i-a dat casele de zestre? Ei? Dacă votează, merge la pușcărie onorabilul.

Trahanache: Ai puțintică răbdare... Da' dacă-l putem aduce să voteze cu noi?

Farfuridi: Altă vorbă... Să voteze cu noi, e ușor; are procesul cu epitropia bisericii, săptămâna viitoare... dar să voteze cu noi? Adică cum să voteze cu noi?...

Brânzovenescu: Adică cum să voteze cu noi?

Trahanache: Să voteze cu noi.

Brânzovenescu: Nu pricepi, neică Zahario, vorba noastră? Adică "noi", partidul nostru, pentru cine votăm noi, pentru cine lucram noi? Noi încă nu știm...

Trahanache: Mă rog, aveți puțintică...

Farfuridi: Nu știm...

Trahanache: Mă rog, aveți...

Farfuridi: Ba eu merg și mai departe și zic, cum ziceam lui amicul meu Brânzovenescu: mă tem de trădare...

Trahanache: Cum de trădare?

Brânzovenescu: De-aia noi astăzi când am mirosit ceva cumva...

Farfuridi: Ceva cumva...

Trahanache: Ceva cumva?

Brânzovenescu: Dacă e ceva la mijloc...

Farfuridi: Ceva la mijloc...

Trahanache: Ceva la mijloc?

Farfuridi: Da, așa, dacă e trădare, adică dacă o cer interesele partidului, fie.

Brânzovenescu: Dar cel puțin s-o știm și noi! (Trahanache vrea să-i întrerupă, fără să izbutească.)

...

https://youtu.be/zkcwVGANsrs?t=2076

Rromanul

 Moftangiul este eminamente roman; cu toate astea, inainte de a fi roman, el este moftangiu.

Nascut dintr-o familie saraca dar onesta, el este fiul operelor sale, si, desi democrat prin nastere, el face parte din aristocratia inteligentii, a meritului, stiintei, artei, culturii s.cl.

Dar... nascut dintr-o veche familie de adevarati boieri, cari au stiut totdeauna sa puna interesul patriei mai presus de interesele de clasa renuntand la privilegii, el, aristocratul get-beget, este adevaratul democrat...

Moftangiul este patriot hotarat, nationalist exclusiv, roman pana in maduva oaselor! toata lumea trebuie s-o stie!

Guvernamental, sau, cand din nenorocire nu se poate asta, opozant, moftangiul felicita Romania in cazul intai, o deplange in cazul al doilea, in ambele cazuri o iubeste pana la nebunie. De aceea, el uraste cu furie tot ce nu e roman, tot ce nu e national.

El stimeaza agricultura, dar viseaza o industrie mare nationala, care sa ne scape de tributul ce-l dam strainilor: ceea ce-l inspaimanta este o cucerire a Rrromaniei pe terenul economic de catre infamii de straini, ajutati de copiii vitregi ai tarisoarii lui!

E om de partid, cata vreme nu-i vorba decat de vederi asupra politicii interioare. indata insa ce e vorba de a ne prezenta fata cu strainii, el crede ca toti romanii trebuie sa uite micile pasiuni si, dandu-si mana frateste, sa paseasca strans uniti fata cu primejdia economica, politica, sociala si culturala a Natiunii! Inimicul comun este strainul! jos Strainismul!! sus Romanismul!!!

Oricine gandeste altfel... e un tradator!

Moftangiul se gaseste in toate clasele sociale; speta lui furnica pe toate caile de comunicatie (afara de rare exceptii, cu bilet gratuit) si e incuibata din cele mai mandre palaturi pana in cea mai modesta odaie de hotel garni.

Moftangiul poate avea sau nu profesiune, poate fi sarac sau bogat, prost ori destept, nerod ori de spirit, tanar, batran, de un sex sau de altul sau de amandoua, el a fost, este si va fi roman adevarat... Sa te pazeasca Dumnezeu sa ataci Romania lui oricat de pe departe, caci moftangiul roman e aci gata sa te zdrobeasca.

Moftangiul roman este:

Din clasele primare pana la bacalaureat - anarhist;

De la bacalaureat pana la primul examen de universitate - socialist;

De la primul examen pana la licenta - progresist;

De la licenta pana la slujba - liberal;

De la slujba pana la pensie - conservator.

De la pensie incolo, impartaseste principiile tinerimii universitare... Fii sigur ca ai sa-l gasesti oriunde e vreo manifestatie mai mult sau mai putin politica ori nepoliticoasa a studentilor mai mult sau mai putin rrromani!

Ion Luca Caragiale

3 februarie 1893