O scrisoare pierdută (1884) - I.L. Caragiale
(Același salon)
Trahanache, Farfuridi și Brânzovenescu stau împrejurul unei mese rotunde, studiind listele electorale; fiecare are câte un creion colorat în mână
Brânzovenescu: Șaizeci și nouă cu roșu, buni,... unsprece cu albastru... ai lor...
Farfuridi: Doisprezece...
Trahanache: Ai puțintică răbdare... unu, doi, cinci... șapte... zece... unsprezece.
Farfuridi: Doisprezece...
Trahanache: Cu Ienache Siripeanu.
Brânzovenescu: Nici nu mai are drept de vot, de cât și-a măritat fata... Nu i-a dat casele de zestre? Ei? Dacă votează, merge la pușcărie onorabilul.
Trahanache: Ai puțintică răbdare... Da' dacă-l putem aduce să voteze cu noi?
Farfuridi: Altă vorbă... Să voteze cu noi, e ușor; are procesul cu epitropia bisericii, săptămâna viitoare... dar să voteze cu noi? Adică cum să voteze cu noi?...
Brânzovenescu: Adică cum să voteze cu noi?
Trahanache: Să voteze cu noi.
Brânzovenescu: Nu pricepi, neică Zahario, vorba noastră? Adică "noi", partidul nostru, pentru cine votăm noi, pentru cine lucram noi? Noi încă nu știm...
Trahanache: Mă rog, aveți puțintică...
Farfuridi: Nu știm...
Trahanache: Mă rog, aveți...
Farfuridi: Ba eu merg și mai departe și zic, cum ziceam lui amicul meu Brânzovenescu: mă tem de trădare...
Trahanache: Cum de trădare?
Brânzovenescu: De-aia noi astăzi când am mirosit ceva cumva...
Farfuridi: Ceva cumva...
Trahanache: Ceva cumva?
Brânzovenescu: Dacă e ceva la mijloc...
Farfuridi: Ceva la mijloc...
Trahanache: Ceva la mijloc?
Farfuridi: Da, așa, dacă e trădare, adică dacă o cer interesele partidului, fie.
Brânzovenescu: Dar cel puțin s-o știm și noi! (Trahanache vrea să-i întrerupă, fără să izbutească.)
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu