Acesta este un roman SF publicat la noi prin anii 1980. Autorul e un bulgar, care se pare că a dat lovitura cu acest roman care a luat și ceva premii.
Și eu l-am citit pe vremea aceea cu sufletul la gură. Călătorii spațiale cu un fel de asteroid -navă spațială (Icar), dezbateri filosofice despre destinul uman. Dar mai ales, din perspectiva vârstei mele de atunci, un erou rebel cu nume de filosof grec, Zenon, foarte îndrăgostit, dar și cât se poate de iubit, inclusiv de o entitate extraterestră numită Berenice.
Hit!
Cu ochii de acum îmi dau seama cât de îndoctrinați eram de schemele marxiste de raportare la lume. Călătorii în spațiu sunt conduși de un comitet care seamănă bine a Biroul Politic al partidului comunist, în frunte cu un prim conducător, un fel de secretar general al partidului, care desigur nu e neapărat foarte plăcut și la modă, mai ale pentru un tânăr rebel, dar lucrurile trebuie privite în perspectiva grelei responsabilități de a conduce lumea pe un drum glorios... Desigur cei care ați trăit perioada comunismului știți propaganda de partid cum suna. Lucrurile nu sunt foarte democratice și nici libertățile la mare cinste, dar cine are nevoie de așa ceva când e vorba doar de cetățeni foarte responsabili angajați spre mari cuceriri (cosmice), și oricum orice limitare e justificată de marele scop (misiunea cosmică). Totul va fi rezolvat cu apariția „omului nou”, în roman apare o nouă generație care trăiește una cu cosmosul desprinsă total de limitările biologiei terestre. Frumos, nu?
Dar și un banc sovietic. Cine au fost mai avansați, armenii sau gruzinii? Gruzinii au găsit o sârmă de cupru de acum 2000 de ani. Deci acum 2000 de ani aveau telefon. Dar armenii erau și mai avansați, deși nu au găsit nimic. Înseamnă că trecuseră direct la comunicarea prin radio, nu aveau nevoie de sârmă.
Șopârle, așa le ziceam pe atunci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu