Toți știu că numai protecția și acceptarea obedienței le pot asigura o „carieră”, relativ ușor de construit și o serie întreagă de alte beneficii și privilegii. Sub pălăria unui stăpân puternic și influent, viața e mult mai ușoară, chiar dacă îngrădește cumva personalitatea și libertatea. Și, până la urmă, de ce ar avea nevoie de atâta slobozenie sau personalitate, când accesul la putere și la dregătoriile înalte este deja stabilit, iar bunăstarea contează mai mult. prin susținerea supusului, boierul își asigură nu numai prestigiul, ci și serviciul celui promovat. promovarea nu are nicio legătură cu o „pregătire” a slujbașului(adesea ajuns într-o slujbă total diferită de cea pe care o ocupase până atunci), căci un slujbaș domestic nu are nicio fărâmă de formare profesională, ci își datorează poziția mai degrabă unui favor și unei nevoi a stăpânului. Acesta are nevoie de un om de încredere într-o anume slujbă și își asigură informația și celelalte beneficii materiale sau simbolice ale slujbei prin numirea unui om de încredere. Astfel, marii boieri ajung să dețină monopolul numirilor în slujbele inferioare și să-și asume o parte a profitului acestora. Același lucru poate fi observat și la nivel local, unde boierii înstăriți din provincie își construiesc rețele clientelare de putere. Cu cât sistemul administrativ crește, cu atât se înmulțesc slujbele. Veniturile nu presupun numai simpla deținere a unei importante dregătorii, ci și popularea întregului aparat cu oameni loiali, datori și dependenți.
Constanța Vintilă-Ghițulescu, Evgheniți, ciocoi, mojici, Despre obrazele primei modernități românești,. 175-1860, Humanitas, 2013, p. 234-235
Pasajul de mai sus descrie realitatea administrației publice în țările române pe la 1830. Adică acum aproape 200 de ani în urmă. Credeți că s-a schimbat cu ceva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu