The Last Muslim Conquest

 Gabor Ágoston, The Last Muslim Conquest

O carte foarte bine documentata și bazata pe cele mai recente cercetări în arhivele otomane. Desigur centrul atenției este asupra confruntării din Imperiul Otoman și Habsburgi pentru Ungaria. O sa aflați multe lucruri care dizolva multe mituri. De exemplu, au fost cercetate arhivele privind statele de plata ale ienicerilor și știm exact astăzi câti ieniceri activau în armata otomana (în jur de 10.000) orice alte cifre fiind exagerări. Sau aflam despre disciplina armatei otomane atunci când se afla în teritorii "prietene" din exemplul iernării flotei otomane în Franța, langa Toulon, în 1543-1544. În ciuda temerii localnicilor, orășenii din Toulon fugind din oraș de frica unor astfel de vecini, cei 30.000 de soldați și marinari sub comanda celebrului amiral otoman Barbarossa nu au făcut deranj civililor din zona.

Cum însă poate sunteti plictisiți de confruntările dintre Otomani și Habsburgi, despre care pe la noi se mai știe câte ceva, țările romane fiind mai mereu implicate în aceste razboaie, eu o sa va povestesc despre aventurile din Oceanul Indian ale otomanilor în secolul al XVI-lea, când puterea lor era la apogeu.

De spus, Oceanul Indian nu a fost o prioritate pentru Suleyman Magnificul și urmașii lui imediați. Otomanii au păstrat o mică flotă în Marea Roșie, dar aceasta era infimă față de forțele desfășurate în războaiele din Marea Mediterana. Cum arătam mai sus, Barabarossa avea 30000 de oameni sub comanda pentru operațiuni în vestul Mediteranei. Pentru comparație, cea mai mare expediție în Oceanul Indian a otomanilor a avut loc în 1538, la cererea sultanului din Gujarat, care încerca să alunge pe portughezi din Diu, posesiunea acestora de pe coasta Indiei. 

Guvernatorul otoman din Egipt, Hadim Suleyman Pașa, a fost împuternicit de sultan sa strângă o flota cu care să pornească războiul sfânt împotriva acestor necredincioși portughezi care se stabiliseră pe coastele Indiei și în alte forturi pe malurile Oceanului Indian. 

A fost adunata o armada de 76 vase echipata cu ceva mai mult de 10.000 de oameni. 

Prima faptă importanta este cucerirea Adenului unde conducătorul local era favorabil portughezilor. Hadim Suleyman Pașa lasă o garnizoana la Aden. Totuși, in afara de Aden, stăpânirea otomana în Yemen va rămâne una nominala, țara fiind permanent răscolita de revolte împotriva autorității otomane. Totuși, cucerirea Adenului rămâne un fapt important, otomanii controlând principala întrare în Marea Roșie, și prin Aden rămânând participanți importanți în comerțul din Oceanul Indian. 

In octombrie 1538 flota ajungea la  Diu, pe care începe să-l asedieze imediat. 

Insa politica locala devine complicata. Sultanul Bahadur murise. Fiul și urmașul sau nu este foarte încrezător în otomani, de fapt ii este frica ca aceștia vor ramane în teritoriile sale. Armata din Gujarat se retrage de la  asediu. După 20 de zile de lupte otomanii hotărăsc sa se întoarcă fără sa reușească sa cucerească Diu.

Abia în 1552 se pornește o alta expediție de ceva importanta. De aceasta data sunt implicate 30 de nave, și se îmbarcă și 850 de ieniceri. 

Comandant este Piri Reis, personaj despre care probabil ați auzit, descoperirea unor hărți în arhivele otomane în care sunt figurate Americile făcând ceva senzație, făcând cunoscut numele lui Piri Reis, căci hărțile provin chiar de la acest navigator otoman. 

Piri Reis cuceresti fortul portughez  din Muscat, asediaza Hormuz la întrarea în Golful Piersic, dar nu reușește sa cucerească citadela. 

Știind ca are o flota portugheza pe urmele lui se refugiază la Basra. Pentru a evita sa fie găsit de portughezi, încarcă prada de război pe trei galere și se întoarce cu ele spre Suez, și de aici la Cairo. 

Aci este acuzat de trădare, pentru ca și-a părăsit flota la Basra, și a fost executat în 1553.

In același an 1553, un alt comandant din flota din Egipt este trimis pe uscat la Basra pentru a încerca să aducă flota înapoi. Este înfrânt de portughezi în strâmtoarea Hurmuz. 

In 1554 este numit un nou comandant, Sidi Ali Reis, cu aceeași misiune. Încolțit de portughezi și manat de vanturi potrivnice, alege sa se îndrepte spre India. Debarcă în Surat. Aici vinde corăbiile care i-au rămas și împreuna cu 50 de marinari, care supraviețuiseră, se întoarce pe uscat, după multe aventuri, ajungând la Bagdad în 1557.

În 1562 sultanul din Aceh a solicitat lui Suleyman ajutor împotriva portughezilor. Însa Suleyman nu vrea sa se mai angajeze dincolo de Aden și considera útil sa păstreze pacea cu portughezii. Astfel ca nu trimite decât meșteri tunari care sa învețe pe cei din Aceh să-și fabrice tunuri cu care sa combată pe portughezi. Urmașul lui Suleyman, Selim al II - le-a, abia instalat ca sultan, și dornic sa obțină prestigiu, trimite totuși o flota spre Aceh în 1567, dar aceasta nu trece de Aden, fiind folosita acolo pentru a combate o rebeliune locala.

In fine, câteva cuvine despre ambițiosul proiect al lu Selim al II-lea de a deschide un fel de canal Suez.

In 1568 s-au trimis ingineri pe teren, s - au făcut măsurători, s-au conceput planuri pentru un canal care sa lege Mediterana de Marea Roșie. Însă nimic nu va fi transpus în practica.