Nostalgia

 

Publicitate la pantofi din România 1967. Ati purta astazi astfel de modele?

(Revista "Cinema" nr. 4 aprilie 1967)

Durere profundă

 

Durere profundă/A Real Pain, USA 2024, regia Jesse Eisenberg, cu Kieran Culkin, Jesse Eisenberg

Nu am mai scris de ceva vreme despre filme. Cu o poveste puternică, doi tineri, veri, cu origini evreiești, din Statele Unite, fac o călătorie în căutarea rădăcinilor în Polonia, de unde provenea familia lor, filmul este în principal ocazia pentru un rol mare pentru Kieran Culkin care a luat și Oscarul pentru acest rol. Personajul său, Benji, este sarea și piperul acestei excursii, este amuzant, pune întrebări incomode, rupe locul comun.

Și totuși... Dincolo de acest personaj spumos este altceva... Rămâne să vedeți. Mai ales pentru jocul lui Culkin, pentru că prezența acestui „altceva” necesită multă artă a actorului. 

Bărbatul cu cele trei morți ale sale

 

Mihai Cantuniari, Bărbatul cu cele trei morți ale sale

O colecție de memorii, nostalgice, despre copilăria, adolescența și prima tinerețe a unui reputat hispanist, Mihai Cantuniari.

Pentru mine aceste memorii, citite ca un material de studiu despre anii 1960 în România, au fost ocazia de a descoperi cum nici măcar privirea retrospectivă, de la înțelepciunea vârstei mai înaintate, nu ne scoate din bula noastră subiectivă.

Autorul, deși scrie undeva în apropierea vârstei de 60 de ani, pare să nu își dea seama că a făcut parte dintr-o categorie restrânsă extrem de privilegiată: tineretul urban (București, prin excelență urban) al anilor 1960, cu proveniență dintr-o familie de intelectuali. 

Plus bula intelectualului din regimul comunist. Deși probabil vor fi destui care vor contesta ceea ce spun mai departe, eu mi-am format opinia că intelectualul din regimul comunist s-a aflat într-o situație privilegiată. Chiar dacă supus constrângerilor cenzurii pe motive ideologice, chiar dacă răsplata materială nu a fost decât în rare ocazii generoasă, intelectualul din regimul comunist se bucura de un statut de independență de invidiat. Intelectualul era susținut, tot din motive ideologice, prin însăși statutul său de intelectual. În comparație cu intelectualul din lumea concurențială, unde valoarea sa trebuie demonstrată ca utilitate socială permanent, fie și măcar prin integrarea în absconse coterii generatoare de venituri, statutul intelectualului din regimul comunist era una privilegiată, prin comparație.

Nostalgia 4 - GSM

 

Vin cu momentele nostalgice mai aproape de zilele noastre. Primul telefon mobil. Era prin 1997. Cărămidă. :)).

Pe atunci nu era vorba despre comunicare, oricum tarifele serviciului de telefonie mobilă erau extravagante, încât nu ne permiteam să vorbim la telefon prea mult. Era despre statut. Mai țineți minte cum se afișa neglijent telefonul pe masa de cafenea/berărie/restaurant?

Nostalgia 3- Dacii

 

Afiș publicitar al filmului Dacii (din revista „Cinema” 3/1967)

Producțiile „Dacii” împreună cu „Columna”  (1968) și „Burebista” (1980) sunt cele trei filme cu subiect din antichitatea „daco-romană” produse sub regimul comunist. Sunt produse cu încărcătură ideologică, reprezentative pentru ideologia promovată de către sistemul comunist, în special la ceea ce se poate numi, cu privire la producția de film a perioadei respective, ca fiind seria epopeii naționale.

Nostalgia-momente 2

 

Ceva amintiri cu un "Bălcescu"? :))

Eu îmi amintesc că exact atât costa un disc cumpărat de la turiștii sovietici, care apoi fugeau grăbiți să "radă" orice formă de băutură care conținea alcool.

Nostalgia-momente

 O mie de puncte pentru cine și le mai amintește. Rare și cam scumpe, când le găseai pe vremea regimului comunist, te cuprindea fericirea. Eu și acum îmi amintesc când am găsit aceste casete de vanzare, fără niciun aranjament, într-un magazin din Brăila. Încă mai funcționează. 

Nostalgia

 

Agnes Arnold-Foster, Nostalgia. A History of a Dangerous Emotion

Ideea unei cărți despre istoria nostalgiei mi s-a părut foarte interesantă. 

Cartea începe prin a prezenta de când se vorbeste despre „nostalgie”, termenul apare într-un moment anume în istorie, spre sfarșitul secolului al XVII-lea în legătură cu studiul suferințelor emoționale, dar care atrăgeau și înrăutățirea stării fizice, ale lucrătorilor proveniți din Elveția și care obișnuiau să coboare din munții lor și să meargă să lucreze la mare depărtare de casă.

Nostalgia începe să cuprindă înțelesul actual al termenului abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când modernizarea accelerată a societății atrage după sine un sentiment de disconfort psihologic împreună cu tendința de a privi perioade din trecut într-o lumină comparativ pozitivă față de prezent.

De ce un sentiment periculos? Deși este un sentiment inerent, o reacție la trecerea timpului atât ca experiență personală cât și ca experiență socială,  societatea contemporană exploatează intensiv acest sentiment ca instrument de marketing, și, încă și mai important, politic.

Agențiile de marketing au învățat că prezentarea unui produs în contextul „good old days” vinde.

Politicienii au învățat și ei să apese pe pedala nostalgiei. MAGA cu acel A de la „again”  nu face decât să invite alegătorul să identifice un candidat cu o presupusă vârstă de aur din istoria Statelor Unite.