A fost interesant să recitesc cartea despre Magellan a lui Stefan Zweig. Vine oarecum în completarea lecturii despre Panait Istrati. Snteți surprinși de ce spun asta? Pentru că e o carte pe gustul epocii interbelice, care căuta eroi. Viața era percepută, mai ales în păturile intelectuale care dădeau tonul și creau moda, ca un demers prin care trebuia să se manifeste excepționalul. Dincolo de morală. Dincolo de de...orice. De aceea poate a prins așa de bine Panait Istrati atunci, ca erou excepțional al vieții sale, reflectat în oglindă în literatura sa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu