Pisicile aristocrate - Istoria Disney

După dispariția lui Disney, studiourile s-au concentrat câțiva ani pe producția de film cu actori, comedii usurele dar digerabile chiar si astazi (Fantoma lui Barba Neagra e unul din favoritele mele). Totuși un proiect era aprobat încă din timpul vieții lui Disney - The Aristocats. Cei doi colaboratori principali ai lui Disney, Ken Anderson (la scenariu) și Wolfgang Reitherman (la regie) au condus proiectul în cel mai bun stil Disney. Și în 1970 au dat lovitura cu noul film. Uneori chiar seamănă până la autocitare cu alte filme Disney, dar nimeni nu are nimic de obiectat. Muzica este hit și astăzi, Parisul adorabil, iar pisicile ... umplu si acum netul.
Everybody wants to be a cat.

Inca o secventa indiana

Din acelasi film Dil Dhadakne Do. De data aceasta cu melodia care da si titlul filmului. Interesanta recrearea unei atmosfere de muzical de la 1960 de la Hollywood intr-un film indian.

Concurenții lui Disney 2 - Cinemateca

După război, în primii ani, nimeni nu a îndrăznit să atace supremația lui Disney în domeniul animațiilor de lung metraj.
Anii 1950 au adus explozia televiziunii în Statele Unite. Consumul de programe pentru televiziune a devenit imens. A apărut o cerere mare de producții de animație,  de scurt metraj, realizate ieftin, numai bune ca să umple programele de televiziune. Unele companii producătoare de astfel de animații au ajuns prospere și s-au gândit să atace și domeniul lung metrajelor.
O astfel de companie a fost UPA. Aceștia sunt cei care au popularizat o tehnică de animație care conducea la scăderea drastică a costurilor și anume cea numită limited animation. Era o idee simplă. Din cele 24 de cadre pe secundă necesare unei animații, spre deosebire de foarte artisticele producții Disney care picta 24 de cadre diferite, ei foloseau doar 12 cadre, un cadru fiind repetat de 2 ori pentru a face numărul de 24. Adăugați la aceasta și animația forte stilizată în care era „mișcat” doar un anumit element din cadru, restul fiind păstrat  static. Efectul nu e foarte realistic, dar costurile de producție erau reduse drastic, tocmai ce voiau televiziunile.
UPA, utilizând un personaj celebru, în acea vreme, al animațiilor scurte pentru televiziune, Mr Magoo a lansat în 1959, 1001 Arabian Nights. Filmul realizat cu aceste tehnici ieftine, nu prea a avut succes, și spunând direct nu l-aș recomanda nimănui.
Totuși nu s-au lăsat și în 1962, asociați cu studiourile Warner, au scos Gay Purr-ee (la noi cunoscut ca Parisul vesel). Beneficiind de o poveste delicioasă cu pisici și cu Paris,  unde se vede mâna lui Chuck Jones, responsabilul de multe din aventurile lui Bugs Bunny și restul găștii Wile E. Coyote, Henery Hawk, Pepé Le Pew, Marvin the Martian, Ralph Wolf, Road Runner, Sam Sheepdog, cu o animație bine condusă de Abe Levitow cel care îl făcuse celebru pe Mr Magoo, filmul a devenit un clasic. Stilizarea a fost folosită cu inteligență spre deliciul spectatorilor. Filmul a dovedit că și alții pot face filme de animație de lung metraj de succes.
Chiar și Disney a fost nevoit să renunțe la stilul său pictural și ultimele filme se remarcă prin stilizare și tehnici de animație care foloseau automatizarea.

Concurentii lui Disney - Cinemateca

Amintind de Cartea Junglei închideam modesta mea  trecere în revista a filmelor clasice de animație de lung metraj produse de Walt Disney. A fost Disney singurul care a făcut film de animație d elung metraj. Desigur nu! Succesul Albei ca Zapada starnit de indata dorinta ca acesta sa fie repetat. Dave (uneori creditat ca Max) Fleischer, adică tatăl lui Popeye Marinarul, a făcut în 1939 un film care a rămas, de asemenea celebru, Călătoriile lui Gulliver. Este practic al doilea film de animație de lung metraj după Alba ca Zapada lui Disney.

Probabil că sunt puțini cei care nu l-au văzut. Filmul a fost un succes de public, însă costurile de producție au fost imense, așa că financiar nu a fost o intreprindere prea reușită.

Fleicher nu s-a lăsat și în 1941 revine cu un film care astăzi este mai puțin cunoscut. Este vorba de Mr. Bug (Hoppity) Goes to Town. Este prima animație de lung metraj cu subiect „modern” și nu inspirat din basme, gen foarte la modă printre producătorii de animație de astăzi. E vorba de niște gâze care vor să-și păstreze casele în fața unui cărăbuș bogat care vrea să cumpere tot și să-i alunge. Bineînțeles că un gândăcel erou va salva mica așezare cucerind și inima eroinei ....
Filmul a fost lansat, ca și Dumbo, în preajma atacului de la Pearl Harbour. A început războiul și pentru Statele Unite, și lumea nu prea a mai avut chef de animații. De aici un eșec financiar. Ceea ce va descuraja pentru un timp pe competitorii lui Disney.

Daca ai un job de rahat, uita-te la „Runaway Train” - Cinemateca

Filmul e o capodoperă realizată, în 1985, de Andrei Konchalovsky, pe vremea când din mare regizor sovietic devenise mare regizor internațional și făcea filme la Hollywood. Din acea vreme, din creația lui  Konchalovsky, cinefilii țin minte mai ai ales pe savurosul „Tango and Cash”. Dar „Runaway train” ar merita mai multă atenție. E un fel de tragedie greacă grefată pe un film de acțiune cu evadați dintr-o închisoare de maximă siguranță din Alaska.
Ocazie pentru Jon Voigt, Globul de aur pentru acest rol, și Eric Roberts să facă niște momente memorabile.
În fragmentul pe care îl dau aici, îl vedeți pe Voigt într-un discurs care face mai mult decât miile de discursuri motivaționale (toate niște aiureli) pe care le-ați auzit în viața voastră. Savurați....