Un monstre a Paris

Un monstre a Paris, Un monstru la Paris, Franta 2011, Regia Bibo Bergeron, Voci Vanessa Paradise, Mathieu Chedid, Gad Elmaleh, Francois Cluzet,

Fim prezentat in cadrul Anim'Est.

Probabil cel mai bun film de animatie vazut in cadrul Anim'Est de anul acesta, 2012. Filmul are un personaj cu un sarm fara pereche,Parisul. Un paris de inceput de secol 20, desenat cu dragoste si stil. 

O poveste de dragoste in decor parizian, o poveste cu un purice transformat intr-un megapurice de un savant ciudat si doi tineri un pic incurcalume, purice care nu face niciun rau nimanui pentru ca ... e un purice cantaret. In duet cu Vanessa Paradise ,desigur. Gagurile curg bine, umorul functioneaza, iar animatia, fara sa fie Pixar, e lucrata minutios si la cele mai inalte standarde de calitate. O incantare. Daca va intra cumva si in circuitul comercial, nu il ratati.

Intouchables

Intouchables, Franta 2011, Regia,: Olivier Nakache, Eric Toledano, Cu: Francois Cluzet, Omar Sy

Trebuie sa marturisesc ca este foarte greu sa scriu ceva despre filmele care sunt cu adevarat bune. E usor sa ironizezi dudele cinematografice, e greu sa prinzi in cuvinte esenta unei realizari cinematografice cu adevarat reusite.

Asa si cu Intouchables, pe care l-am vazut mai demult, dar nu am avut curajul sa scriu despre acest film.

Unde sta secretul succesului sau incontestabil atat de public cat si de critica? Desigur cand ai o poveste despre un tetraplegic (paralizat de la gat in jos), poveste despre care esti avertizat ca se bazeaza pe fapte reale, interesul este garantat. Cand reusesti, in aceeasi poveste,  sa depasesti melodrama facila, si sa faci o poveste despre speranta, pofta de viata, si chiar sa te amuzi, incepi sa fii aproape de o capodopera.

Insa marele secret consta in caractere. Pentru ca filmul este despre doi oameni care vor sa traiasca (poate ca ar trebui sa scriu cu litere mari) in ciuda handicapului (fizic sau social). Intalnirea si ciocnirea a doua caractere, fara pretentii moralizatoare, fara tendinte generalizatoare,  unul, a magnatului lovit de starea sa de neputinta fizica, celalalt a emigrantului marginalizat acolo unde nu mai exista nici macar speranta, fac arta. Pe asa o partitura, al carui ton corect este bine identificat de regizori, vine contributia actorilor pentru a face din film unul memorabil. Rolurile in care trebuie redata o persoana cu dezabilitati sunt grele, cu atat mai greu si cu atat mai meritouasa este aparitia lui Cluzet, cu cat aici este vorba de un om caruia i-a reusit totul in viata, si nu este nicidecum un neajutorat, ci un individ dominator, care transforma lumea, inclusiv accepta provocarea de a transforma pe tanarul imigrant dintr-un abonat al infractiunilor intr-un individ responsabil.

Pe de alta parte este Omar Sy, emigrantul angajat pe post de ingrijitor. Un joc atat de viu, care sa exprime atata pofta de viata, care sa faca credibila povestea, sunt sigur ca nu ati mai vazut decat rareori. Orice premiu pe care l-a luat Omar Sy pentru acest rol este binemeritat, si trebuie neaparat vazut in acest film.