Îngerul contabil

 

Dumitru Dinulescu, Îngerul contabil

Ceea ce scriu aici nu este nu numai despre carte, ci și sunt niște rânduri nostalgice despre cum receptam literatura acum ... mulți ani. 

Cartea este apărută în 1985 și nu  a trecut chiar neobservată la vremea ei, primind premiul Uniunii Scriitorilor, atunci. Totuși, nu cred că a intrat în istoria literaturii române. Dumitru Dinulescu, din ceea ce pot cerceta prin rarele referințe de pe internet la dumnealui, a fost un personaj prezent în cultura de pe la noi, a făcut chiar și un film ca regizor, fără însă să devină un „nume”. 

Dincolo de acestea este însă importanța subiectivă, din perspectiva mea personală, a acestei cărți. 

Este un roman cu o poveste oarecum aiuritoare, fantezie SF, amestecată cu realism cinic și satiră. Mai ales este un exemplu de scriitură pstmodernă, care utilizează și manipulează textul în toată varietatea sa, de la dizertații de popularizare scientiste până la anunțuri de mică publicitate, într-o combinație spumoasă.

Gțndițivă că atunci când am citit-o eram doar un licean doldora de lecturi clasice, din programa de limbă română care se preda pe atunci. Pentru mine a această carte a fost momentul descoperirii că literatura există și altfel decât în pagini de Sadoveanu sau mai știu eu ce autor devenit statuie.  

Deși oarecum datată de contextul în care a fost scrisă, cred că rămâne o lectură interesantă și astăzi.