Pentru ca tot au fost alegeri în Basarabia, Republica Moldova ca să fiu oficial, iată o carte care merită să fie citită ca să scăpați de false așteptări.
Luptătorul transilvanean pentru drepturile românilor, Onisifor Ghibu, pleacă, ca alți patrioți, în România în timpul Primului război mondial, văzând în conflagratia mondială ocazia realizării visului unității românilor. 1917 este un an al încercărilor. România nu se comportase prea bine în război, jumătate de țară era cucerită de inamic, visurile de unitate cu Transilvania păreau a fi departe de realizare. Onisifor Ghibu își găsește un nou spațiu unde poate contribui la propășirea națiunii: Basarabia. Pe fondul proclamarii republicii în Rusia, stării revoluționare din acea tara aliată în acel moment, consideră că poate contribui la cauza autodeterminării moldovenilor din Basarabia.
Metodicul și în același timp entuziastul ardelean, însă, va avea parte de un duș rece în Basarabia. Cartea sa "În vâltoarea revoluției rusești" reprezintă însemnările sale de zi cu zi, fără prelucrare, unde își descarcă toate frustrările. Venit din Ardealul unde românii, în ciuda piedicilor administrative ale statului austro-ungar, păstrau o vie conștiință românească, Onisifor Ghibu constată că în Basarabia există foarte putini care au o conștiință națională "moldovenească", și încă și mai puțin românească. "Intelighenția" era rusificată, și chiar și cei care mai foloseau limba moldovenească, aveau mentalitatea, aspirațiile și grijile spațiului rusesc, fără a se referi nicidecum la vreo apartenență națională specifică.
O conștiința națională moldovenească sau românească nu putea fi descrisă decât ca fiind foarte firava în anul 1917.
Onisifor Ghibu se confruntă și cu alte probleme ale mentalități locale. Obișnuit cu acțiunea organizată și eficientă specifică spațiului central european, ardeleanul nimerit în Basarabia nu poate decât să deplângă pasiunea pentru discuții lungi, fără finalitate în acțiune concretă, lipsa de orice organizare. Tot ce poate să facă este să suplinească aceste lipsuri prin efortul său personal, dar cu multe riscuri, pentru că el rămâne totuși un străin care se implică politic într-o altă țară.
Uneori amărăciunea îl face pe Onisifor Ghibu sa judece prea aspru pe cei din jurul său. De exemplu, are o relație complicata cu liderul Partidului Național Moldovenesc, Pantelimon Halippa. Îl considera pe acesta insuficient dedicat cauzei naționale. Un observator mai detașat recunoaște în Pantelimon Halippa un politician foarte realist. Confruntat cu provocările unei revoluții bolsevice în desfășurare în jurul micuței Basarabia, asaltat de cereri din partea a diverse grupuri bolșevizate, între care foarte periculoase grupuri de soldați îndoctrinați de propaganda bolsevică, Pantelimon Halippa se străduiește să rămână relevant ca lider politic pentru toate aceste mișcări, foarte diverse ca obiective, să navigheze în apele tulburi, și să servească cât mai bine cauza națională.
Cartea e un document extrem de interesant, și recomand a fi citită de cei care vor să înțeleagă mai bine cât de complicate sunt lucrurile în Basarabia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu