Oricât sunteți de dornici să învățați de prin cărți și filme, Yoga se transmite tradițional prin învățarea cu cineva care are o cunoaștere anterioară mai profundă a lucrurilor, un maestru, un guru. Lucrurile nu trebuie absolutizate, guru nu este un obiect de venerație, dar în mod sigur este o cauză de inspirație ca să ajungeți să vă implicați în practica yoga.
Acum este o inflație de profesori de yoga. E greu de făcut o alegere, numărul impostorilor fiind mare.
Totuși pot fi găsite niște criterii.
Într-un articol anterior îl dădeam exemplu de practică pe Peter Hurley. Peter Hurley, (ați văzut ce frumos respiră ?), a studiat cu Tim Miller. Tim Miller a fost elevul lui Pattabhi Jois. Iar Pattabhi Jois a fost discipolul lui Krishnamacharya. Iar Krishnamacharya e tăticul a ceea ce înțelegem astăzi ca fiind yoga.
Ce vă spune asta? Un maestru nu apare din senin. Trebuie să fi avut și el un maestru. Cu cât legătura aceasta e mai strânsă cu o școală reputată a împărtăși tradiția yoghină așa cum a fost ea sistematizată de Krishnamacharya cu atât șansele sunt mai bune să aveți a face cu un maestru de calitate și nu cu un simplu exploatator al modei.
Alți discipoli ai lui Krishnamacharya care au dezvoltat școli reputate de yoga sunt Iyengar, Indra Devi (prima discipolă femeie a lui Iyengar), A.G. Mohan. Astfel au apărut denumiri precum Ashtanga Yoga (ce cu umilință încerc și eu să practic) nume folosit de școala lui Pattabhi Jois, sau Svastha Yoga folosit la școala lui A.G. Mohan. În ce privește pe Iyengar se vorbește chiar de Iyengar Yoga. Diferențele nu sunt esențiale, sunt practicanți care au trecut prin toate școlile. Există să spunem doar deosebire de nunață, de pus accentul pe un aspect sau altul al practicii.
Și pentru inspirația dumneavoastră o demonstrație făcută de 6 discipoli „de frunte” ai lui Pathabhi Jois, în prezența maestrului, destul de în vârstă atunci, prin anii 1980. E și Tim Miller acolo.
Acum este o inflație de profesori de yoga. E greu de făcut o alegere, numărul impostorilor fiind mare.
Totuși pot fi găsite niște criterii.
Într-un articol anterior îl dădeam exemplu de practică pe Peter Hurley. Peter Hurley, (ați văzut ce frumos respiră ?), a studiat cu Tim Miller. Tim Miller a fost elevul lui Pattabhi Jois. Iar Pattabhi Jois a fost discipolul lui Krishnamacharya. Iar Krishnamacharya e tăticul a ceea ce înțelegem astăzi ca fiind yoga.
Ce vă spune asta? Un maestru nu apare din senin. Trebuie să fi avut și el un maestru. Cu cât legătura aceasta e mai strânsă cu o școală reputată a împărtăși tradiția yoghină așa cum a fost ea sistematizată de Krishnamacharya cu atât șansele sunt mai bune să aveți a face cu un maestru de calitate și nu cu un simplu exploatator al modei.
Alți discipoli ai lui Krishnamacharya care au dezvoltat școli reputate de yoga sunt Iyengar, Indra Devi (prima discipolă femeie a lui Iyengar), A.G. Mohan. Astfel au apărut denumiri precum Ashtanga Yoga (ce cu umilință încerc și eu să practic) nume folosit de școala lui Pattabhi Jois, sau Svastha Yoga folosit la școala lui A.G. Mohan. În ce privește pe Iyengar se vorbește chiar de Iyengar Yoga. Diferențele nu sunt esențiale, sunt practicanți care au trecut prin toate școlile. Există să spunem doar deosebire de nunață, de pus accentul pe un aspect sau altul al practicii.
Și pentru inspirația dumneavoastră o demonstrație făcută de 6 discipoli „de frunte” ai lui Pathabhi Jois, în prezența maestrului, destul de în vârstă atunci, prin anii 1980. E și Tim Miller acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu